Skip to content

metal

25 Oct 2016

Acum vreo câţiva ani buni cineva mi-a spus că la o scânteie, eu devin mai cumplită ca o armată sarazină.

Atunci mi s-a părut funny. Cei cîţiva care “şi-o luaseră” de la mine până la momentul respectiv – în freză sau uşor, de control – ar fi putut să-i dea dreptate, şi am adăstat un pic cu gîndul la ei, oare ce or mai fi făcând …

Între timp, se pare că mi-am ascuţit spiritul şi limba. Din păcate. Se pare că armata sarazină a cucerit noi poziţii. Who dafuk were these saracens?

De ce fac asta, Doamne? De unde pornirea asta de a face scrum aşa uşor? De unde puterea de a lovi cu cuvintele? De unde ştiinţa de a modula cuvintele ca să şfichiuie prin aer, rece ca tăişul lamei?* “Ai zis un Bună ziua care-a sunat ca un du-te-n p...”

Eram clasa a 6a când am folosit asta prima dată. Am stat o oră întreagă în picioare pentru că îi spusesem unei profesoare că nu ne-a predat lecţia din care voia să ne asculte. Profesoara a trimis acasă după mama, iar mama n-a avut altceva de zis decît “aşa a învăţat-o tat-su”. Da, tata m-a antrenat, urmând să aibă şi el de-a face cu limba mea ascuţită şi cu plăcerea de a întoarce cuvintele în arme împotriva lui. Într-a 12a era să nu intru în bac din pricina unei discuţii cu diriga, care s-a terminat având puncte de vedere divergente şi cam ireconciliabile, din nou a trebuit se implice mama, să-i spună că oricum nu-mi trebuie chimia ei, mai bine îmi dă 5, scapă de mine, dau bacul şi dispar din lumea ei, mă pregătesc pt. limbi străine.

Sunt zile în care plec la birou şi, trecând pe lângă o biserică, mă uit la turla ei cu cruce şi mă rog “Doamne, dă-mi răbdare!”. Dă-mi te rog răbdare cu cel care încearcă să mă prostească. Dă-mi te rog răbdare cu cel care întreabă de 10 ori pe săptămână acelaşi lucru, justificîndu-se că are atîta treabă încît preferă să nu ţină minte răspunsul. Dă-mi te rog răbdare cu stupidul care nu ştie de glumă şi cu cel căruia i se pare că ne putem trage de şireturi prea uşor. Dă-mi te rog răbdare cu mărunta la creier şi la inimă care vine şi-mi povesteşte cu lux de amănunte cum se omoară animalele la ţară, şi deşi o rog să tacă nu tace, şi mie mi se face rău şi transform răul în cuvinte cu care dau. “Vezi, M., ce se întîmplă cînd te rog să taci şi mă jigneşti? Te jignesc şi eu.” Dă-mi te rog puterea să nu îi mai evaluez, să nu le arăt că au atitudini greşite sau convingeri aiurea, să-i las să plutească în micimea şi ignoranţa lor, să nu le mai pun de fiecare dată o oglindă în faţă, să trec mai departe fără să le răspund, să mă fac că nu există, să număr pînă la 10, să, să să să….

Of.

Sau găseşte-mi, Doamne, un curs de debate, că toate sunt pentru puştanii de liceu …. nu am cu cine mă exersa ca lumea, îmi toc nervii degeaba.

Mulţumesc anticipat.

 

  • *astrologul de serviciu vine şi zice: cum de unde, ai Marte în Berbec, aspectat negativ de un Uranus care e pe comunicare, cum vrei să fie altfel? De unde apă să îl stingă, n-ai apă în astrogramă… Eşti Mistreţ de Metal, ce să mai vrei. Zornăie-ţi săbiile şi vezi să nu-ţi tai mustăţile.

 

auzite azi

19 Oct 2016
  1. torrentz2. YAY!
  2. „Politica economică a Guvernului poate fi rezumată în câteva propoziţii scurte: Dacă ceva funcţionează, taxează-l ! Dacă el continuă să funcţioneze, reglementează-l ! Și dacă nu mai funcţionează, subvenţionează-l !” – Ronald Reagan

7 Aug 2016

no more torrentz. sad.

euTelefon

18 Jun 2016

alb şi frumos. foarte frumos. <3

top 7

25 May 2016

Azi la radio, Ciprian Muntele a avut ca temă top 7 miracole personale. Nu aveam timp să stau să scriu mesaje, aşa că-mi adun gândurile aici.

Top şapte miracole personale.

unu: primăvara. (ya wouldn’t have guessed, have you..) momentul 0,5 al primăverii, pământ mustind a apă, frunzuşoarele încă răsucite în boboc, trunchiurile negre, cerul verde-albastru, miros reavăn, umed, de sevă nouă.
Prin extensie: orice pom înflorit. de la corcoduş, pe care îl iubesc la nemurire, până la salcâm. orice magnolie magnifică, orice liliac minunat, cireş sakura,  prun, migdal, măr, orice lemn care înfloreşte…. [dar atât, teiul se exclude din ecuaţia asta].
În cartea Din Poveştile Asiei era o poveste chinezească (sau japoneză) cu un bătrân care medita, şi care a meditat atât că până şi scăunelul pe care stătea a prins să înfrunzească. Mi se părea cea mai minunată poveste şi când o terminam o mai citeam o dată, de fapt, nici n-o citeam, doar mă uitam la litere şi mă gândeam cum a înflorit scăunelul. Mă bătea gândul să încerc şi eu cu un taburet de lemn, să-l pun în cadă la făcut rădăcini, dar am renunţat… era lăcuit…

doi: muzica. muzica. fantastica şi nesfârşita lume a sunetelor. stil? preclasic / clasic / baroc, dacă chiar trebuie, dar poate să ajungă până la Romica Puceanu, cum grano salis. Poate să fie un concert de violoncel de Bach sau un concert Queen, e perfect. Poate să fie Jaroussky, muzică polifonică gregoriană, muzică mongolă, africană sau Rammstein.

trei: culorile. vitraliile. Impression, Soleil Levant. Les coquelicots. Café Terrace at Night. Meisje met de parel. un grafitti inteligent. culori.

patru: caligrafia. de care nu sunt în stare, dar care mă transpune total. uneltele de scris, urma cernelei pe pagină, o curbă perfectă. înfloriturile manuscriselor din Evul Mediu. caligrafia modernă. kanji.

cinci: pietrele. mereu găsesc una care e diferită de toate celelalte.

şase: arhitectura. Mai ales … la ce bun să încerc să aleg? De la bisericile romanice la Tadao Ando, Oscar Niemeyer, Frank Lloyd Wright şi Alvar Aalto. De la cutele goticului la înfloriturile Art Nouveau. Tot e al meu! Ce mă uimeşte şi mă încântă e stucatura. Acest bibil cu rol pur estetic mi se pare absolut genial. Sunt unele piese de stucatură cu modele alambicate, cu amoraşi şi iniţiale prinse printre frunze stilizate, unele mari cât jumătate de geam (e o astfel de casă în drumul meu zilnic, şi mă uit mereu cu uimire la ditamai biscuitul cu nici un rol altul decât de decor, cu rânduri întregi de şnururi înnodate în colţuri ca nişte noduri gotice). Acum nu se face aşa ceva nici în vis, suntem într-un veşnic stil internaţional de sticlă şi beton, cu linii drepte şi fără forme şi detalii :(.

şapte: mintea umană. unde e. dacă e de calitate nu-mi ajunge s-o iscodesc, însă mă plictiseşte dacă e în unghiuri drepte şi cu prea multe ziduri fără ferestre.

pod

24 May 2016

Azi am citit că Brooklyn Bridge, din New York, are vreo sută treizeci şi ceva de ani. Uitându-mă la poza lui de pe Wiki mi-am dat seama de un lucru.

Întotdeauna am spus că îmi place să fiu the catcher in the rye. Eu sunt cel pe care contezi. Cel care proofreads înainte de ok. Cel care are în calculator chestii de acum 1000 de ani de care poţi avea nevoie la un moment dat. Cel care ştie lucruri şi pe care te poţi baza pentru informaţie. Eu sunt cel care stă la marginea drumului şi te ajută să nu cazi. Eu îţi şterg lacrimile şi te pun la loc pe drum, şi dacă vrei, îţi repar şi bicicleta. Eu sunt cel care te face să râzi şi luptătorul ninja de unul singur pentru câte-o idee. Eu sunt ultimul, the lonesome rider, făcătorul de detoate ca să fie bine. Eu am grijă de lucrările colegilor, de zilele de naştere, de cafeaua şefilor, de lumina din birou, de florile de la geam, de atmosferă. Vrei bani, te împrumut, am împrumutat de când mă ştiu, dar nu am cerut nici dacă am avut nevoie la un moment dat. Ai probleme? Vino la mine şi te voi ajuta.

Dacă găseşti singur drumul până la mine.

Pentru că nu ştiu să construiesc poduri. Eu nu ştiu să fiu cel care vine către, cel care cere ajutor, cel care construieşte relaţii. Şi nu, nu sunt introvertită. Dar nu ştiu să comunic. Eu nu dau telefoane – doar primesc, și asta cu mari eforturi (colectoarea de apeluri ratate). Am un mobil cam vechiuț, îi încarc bacteria o dată pe  zi, dar nu pentru că vorbesc sau stau pe net. Aș putea să-mi iau unul de 100 de lei.

Eu doar sunt. Ca the Pointed Man din The Point, I just am.

you don’t have to have a point to have a point.

primit pe mail

24 Apr 2016

From: Thomas <cherokee_lane@…>
To: waste_land@bigfoot.com
Subject: Fwd: stimata domnishoara… :)
Date: 24 July 1998 16:53

Desigur rîndurile acestea vă va surprinde atît prin contzinutul lor, cît shi prin identitatea celui care vi le scrie shi care preferă mai bine să rămîie anonim decît a risca să nu fie întzeles sau judecat după alte principii căci sufletul femeii este un amalgam din care nu shtii cum să te comportzi spre un rezultat cît mai translucid.

De fapt, mă cunoashtetzi foarte bine din vedere căci m-atzi văzut de multe ori, atît în tramvai cît shi în alte regiuni. Nu însă pe această bază de cunoshtintză purced la scrisoarea de fatză, dorind a rămîne un incongoscibil ce nu are nici un interes de egoism, dorind numai a face un bine aproapelui său.

Iată despre ce este vorba, sau poate ar fi mai bine să nu vă spun, pentru a nu crede că este vorba de intrigi sau fitiluri, ceea ce nu face parte din substratul meu, aceste idei fiind mijloace de oameni fără clasă socială sau cei 30 de ani de-acasă că atîta am shi deci nu sînt copil. Shtiu, că dv. cunoashtetzi foarte bine pe domnul P.A. Această persoană, prin minciuni shi cadouri de altă sorginte, s-a transpus în simpatia dv. izbutind chiar să reushească shi astfel să se laude cu aceasta, atît prin familii cît shi în alte localuri publice, spunînd, ceea ce nu este abstract fatză de memoria unei domnishoare, că “are un corp ce nu s-a dovedit” shi chiar “casatzie în sectzii unite” cuvinte ce le-a auzit o lume întreagă shi din care transpiră că adică a ajuns pînă acolo shi deci nu e adevărat că vă tzinetzi rangul în societate nemaifiind în acest fel.

Nu shtiu care este adevărul complect shi nici nu mă interesează, nefiind simetric cu scopurile mele. Ceea ce shtiu însă, este că acest domn nu se multzumeshte a vă compromite numai pe dv., dar mai umblă shi cu alte pramatii cum este de exemplu d-ra T.I., cunoscuta văduvă shi persoană clandestină, care a îngropat trei bărbatzi cu cununie, plus altzii prin libertinaj fiind atinsă de o boală care nu iartă shi pe care o posedă în mod eredital, atît părintzii cît shi fratzii săi, fiind atinshi de acest flagel. Ori e păcat de o fiintză atît de slăbutză ca dv., că n-ar strica să vă hrănitzi mai subcutaneu, dar shtiu că e din cauza siluetei ca să nu se denatureze, – spre a fi indusă în eroare de acest individ, plin atît de datorii cît shi de microbi shi care în plus mai are curajul să vă shi înshele trăind cu acea persoană într-un mod absolut autentic.

Nu-mi place să mă amestec în viatza nici unui alter-ego, dar este o crimă ca o fată de esentza dv., pentru care sînt oameni, chiar de 30 de ani cu situatzie morală, imobil shi lichid, care are diferite intentzii de viitor, – să ajungă a fi de distractzia domnului P.A., care n-are altceva în viatză, ca caracter shi intelect, decît dunga de la pantaloni shi acel porttzigaret de argint, arme cu care zăpăceshte fetele cinstite, fiind shtiut că fetele cinstite în privintza acestui gen de inshi sînt cele mai tîmpite.

Aceasta fiind ceea ce aveam să vă spun, mi-am făcut datoria, rugîndu-vă ca în acest ceas al unsprezecelea, să alegetzi între un ics fără tzel shi un anonim serios, dănd un semn de viatză la telefonul 33227, Societatea “Pecopex” unde întrebatzi de dl. Anghel Popescu shi viu imediat.

Al dv. cu tot respectul shi acuratetzea,

Un anonim