Skip to content

idee

16 Apr 2017

pentru un film scurt. foarte scurt, max. 3 minute.

lumină gri filtrată prin jaluzele verticale. un pat de spital, cu o persoană învelită în cearceaf. close up pe degete lovite, pe vânătăi, catetere şi branule, bandaje, fire, tuburi de dren. persoana respiră asistat, se aude fîşîitul plămânului artificial. se aude bipăitul monitoarelor electronice cu diverşi parametri. imaginea pleacă de la persoana din pat spre stativul cu pungile de sânge şi glucoză, spre monitoare. sunetul monitoarelor se aude ceva mai clar, şi ne dăm seama că secvenţa de sunete e constantă, şi monitorul cardiac repetă acelaşi desen, cu aceeaşi rată a bătăilor inimii… adică e blocat… imaginea ajunge (dă să treacă şi revine peste, şocată) un monitor cu the blue screen of death.

Error. Please restart.

Christos a înviat.

Advertisements

chiloțăreală

30 Mar 2017

Ce ne învaţă pe noi toate emisiunile de kkt de la majoritatea posturilor TV actuale: că nu mai există intimitate, discuţii private, civilitate, respect pentru celălalt. Arătatul chiloţilor în direct face rating, aşa că scursorile coboară din TV în viaţă şi auzi mai mult decât vrei să auzi…

Acum câteva zile. Dimineaţă. Service. Muncă, bărbaţi în salopete unsuroase, frig, noxe, gresie alunecoasă, ploaie ţuruind pe lângă un geam, jeg, glume de autobază. Public: eu şi o altă tipă – cu telefonul lipit de ureche. Am stat acolo cam o oră jumate, din care cred că a stat fără să vorbească la telefon maxim 15 minute.

Discuţia era despre cum ei îi ticăie ceasul şi vrea un copil. Dar că tipul cu care are o relaţie la momentul actual nu are chef de complicaţii. Ea însă ţine la el şi nu vrea să se ducă cu altul. Atît. Repetat, iar şi iar, cu multe cuvinte, cu glume, cu comentarii negative, cu amintiri din copilărie cu bunica care o învăţa ce şi cum să facă cu bărbații, cu sfaturile colegelor etc., cu multe detalii pe care mie acum mi-e silă să vi le împărtăşesc. Nu vorbea tare, dar vorbea. Din cînd în când, bărbaţii din service se opreau şi o ascultau, ridicau din sprâncene şi făceau glume, că nah, subiectul era la îndemînă, dintre care singurele mai blînde ar fi gen „Hai, cine se oferă!? N-auzi băi că are pe unu’?”

Cînd i-a fost gata maşina i-a spus prietenei „pot să te sun eu în 5 minute?”

Staruri de doi bani îşi povestesc viaţa sexuală la televizor, iar omul cu IQ cu o cifră înţelege că aşa e normal, să ne chiloţărim cu public. Nu mai e decenţă, limită, bun simţ.

7 Mar 2017

anul 2017 a început mai puţin bine.

ok, adevărul e că … a început chiar prost. mizerabil.

pisica Yuki a murit. peste 5 zile se fac două luni, şi eu încă nu gîndesc că a murit. pentru mine ea e încă aici, doar că nu o mai aud.

i-a fost rău, a vomitat într-o seară (pe 9 ianuarie), am dus-o la CrystalVet, pe Iancului, pe 10 dimineaţa, şi abia atunci a început dezastrul. dintr-o pisică cu o stare cam proastă, au reuşit ca în 48 de ore să-mi dea un leş într-o pungă mov de gunoi, cu branula nescoasă. costul decesului: 1000 lei, plus nişte medicamente. diagnosticul? malpraxis.

am văzut deunăzi maşina lor de salvare pe stradă, şi mi s-a strâns inima. ce animăluţ o mai fi murit cu zile din pricina lor? ce stăpîn inocent îşi pune speranţa în ei ca să primească la sfârşit explicaţii inutile şi barbare?

încă nu pot vorbi despre asta, dar când voi putea, o să găsesc o modalitate să le trimit un control pe cap. pentru că au nişte proceduri de rahat. rana e vie, lipsa e acută, tristeţea e enormă, locul e gol, amintirile dau năvală şi nu vin întâmplări noi peste. pesemne chiar nu mai e, deşi o caut, aşa cum mă căuta ea cînd nu eram acasă. când eram, stăteam împreună non stop, eram “siameze lipite la naştere”.

în februarie mama s-a operat de cataractă şi operaţia a mers prost. a avut dureri de zicea că dacă nu eram acasă s-ar fi aruncat de la etaj. vinerea viitoare e programată la “dres”. pînă atunci calmante, linişte şi mai puţină lumină, că orice sursă de lumină i se dublează în ochi ca şi cum ar bate-o soarele non stop. ochii văd diferit şi creierul oboseşte. a devenit confuză. şi după ce terminăm cu ochiul, ne aşteaptă ortopedia, şoldul cel înţepenit…

yay me.

doamne, ţine-mi serviciul aşa cum e, pentru că e colacul meu de salvare. întotdeauna m-am aruncat în muncă, şi după ce s-a stins tata.

în rest e bine. vine primăvara, creşte ziua, chestii d-astea. din weekend am reînceput să ascult muzică.

my happiness, my snowdrop

Name YUKI
OTHER SCRIPTS: 幸, 雪, 由貴, 由紀, etc. 
From Japanese (yuki) meaning “happiness” or (yuki) meaning “snow”. It can also come from (yu) meaning “reason, cause” combined with (ki) meaning “valuable” or (ki) meaning “chronicle”. Other kanji or kanji combinations are also possible.

călduţ

31 Dec 2016

un an călduţ şi prietenos ca o zi de toamnă.

şi mie nu-mi plac zilele de toamnă decît dacă sunt însorite şi luminoase.

dar a fost un an ok. de 8,50

Un an cu iPhone (nu ştiu ce pun ăştia de la Apple în telefoane că eu am uitat să folosesc un Android după vreo două luni de iPhone. Mă simt ca Răducioiu după 6 luni de Italia, “cum se dice asta la voi”… Samsungul de serviciu a devenit pur decorativ, ştiu doar să glisez pe bulina verde cînd îl aud că sună.)

Un an cu vacanţă în Grecia,  cu prea-minunatul Sarakiniko şi fantasticul râu Acheron, cu marea verde pe care o visam, cu plimbarea cu bărcuţa, cu autostrăzi de care nu aflase nici ultimul update pe GPS şi 60+ tuneluri, cu plantaţii de piersici pe mai bine de 10 km, cu încercarea de furăciune cu bonuri scrise în greacă, cine buricul lui Mohamed stă să le desluşească? – eu. “Aici scrie omletă, nu am avut omletă, nu e ăsta bonul nostru”.

IMG_0900.JPG

Un an ok la birou. Începutul cam anevoios, noroc cu un adjunct de treabă care a apreciat ceea ce fac şi m-a ajutat să nu mă simt inutilă. De pe la jumătatea anului ne-am revenit (a, da, m-am lămurit, aici e una deşteaptă şi una frumoasă) şi finalul a fost chiar vesel, cu un (al 5-lea) director (în 13 luni calendaristice) care e Vărsător ca mine, cu vorbe-n gură, bombăneli, miştouri şi sarcasm la care-mi mai bag şi eu coada cu plăcere.

Un an fără plimbări multe prin ţară, haihui pe cărări … Cu o singură excepţie notabilă: Bucureşti – Transfăgărăşan – Braşov – Bucureşti cu mama, în 13 ore.

Un an fără dragoste… Îmi aduc aminte de o prietenă care se-ntreba de ce e singură, ce, ea nu e iubibilă? Dacă tot m-am măritat cu serviciul, măcar să-mi placă ceea ce fac. Şi-mi place tot, ţine-mi-l-ar Dumnezeu aşa mulţi ani.

În concluzie, vă doresc şi-mi doresc să avem un 2017 aşa ca-n poza mea făcută în Fiskardo, Kefalonia: vesel, proaspăt, colorat, gâdilicios la suflet, însorit şi înflorit.

edit 2017: m-am gândit mai bine. La plusurile lui 2016 intră şi Tom Ford Noir, ca parfum de iarnă. Alături de Shiseido, Zen, pentru vară, descoperit în 2014. Un parfum bun, care rezonează cu mine şi care are are un chelcăşoz care mă “loveşte”, îmi e mai important ca un ruj sau un rimel.

Şi, last but not least, nu am avut probleme de sănătate care să nu poată fi rezolvate cu o pastilă, două. Cred că 2016 se califică la 8,90 :) – pentru note peste 9 ar fi trebuit să fi existat somebody to love.

metal

25 Oct 2016

Acum vreo câţiva ani buni cineva mi-a spus că la o scânteie, eu devin mai cumplită ca o armată sarazină.

Atunci mi s-a părut funny. Cei cîţiva care “şi-o luaseră” de la mine până la momentul respectiv – în freză sau uşor, de control – ar fi putut să-i dea dreptate, şi am adăstat un pic cu gîndul la ei, oare ce or mai fi făcând …

Între timp, se pare că mi-am ascuţit spiritul şi limba. Din păcate. Se pare că armata sarazină a cucerit noi poziţii. Who dafuk were these saracens?

De ce fac asta, Doamne? De unde pornirea asta de a face scrum aşa uşor? De unde puterea de a lovi cu cuvintele? De unde ştiinţa de a modula cuvintele ca să şfichiuie prin aer, rece ca tăişul lamei?* “Ai zis un Bună ziua care-a sunat ca un du-te-n p...”

Eram clasa a 6a când am folosit asta prima dată. Am stat o oră întreagă în picioare pentru că îi spusesem unei profesoare că nu ne-a predat lecţia din care voia să ne asculte. Profesoara a trimis acasă după mama, iar mama n-a avut altceva de zis decît “aşa a învăţat-o tat-su”. Da, tata m-a antrenat, urmând să aibă şi el de-a face cu limba mea ascuţită şi cu plăcerea de a întoarce cuvintele în arme împotriva lui. Într-a 12a era să nu intru în bac din pricina unei discuţii cu diriga, care s-a terminat având puncte de vedere divergente şi cam ireconciliabile, din nou a trebuit se implice mama, să-i spună că oricum nu-mi trebuie chimia ei, mai bine îmi dă 5, scapă de mine, dau bacul şi dispar din lumea ei, mă pregătesc pt. limbi străine.

Sunt zile în care plec la birou şi, trecând pe lângă o biserică, mă uit la turla ei cu cruce şi mă rog “Doamne, dă-mi răbdare!”. Dă-mi te rog răbdare cu cel care încearcă să mă prostească. Dă-mi te rog răbdare cu cel care întreabă de 10 ori pe săptămână acelaşi lucru, justificîndu-se că are atîta treabă încît preferă să nu ţină minte răspunsul. Dă-mi te rog răbdare cu stupidul care nu ştie de glumă şi cu cel căruia i se pare că ne putem trage de şireturi prea uşor. Dă-mi te rog răbdare cu mărunta la creier şi la inimă care vine şi-mi povesteşte cu lux de amănunte cum se omoară animalele la ţară, şi deşi o rog să tacă nu tace, şi mie mi se face rău şi transform răul în cuvinte cu care dau. “Vezi, M., ce se întîmplă cînd te rog să taci şi mă jigneşti? Te jignesc şi eu.” Dă-mi te rog puterea să nu îi mai evaluez, să nu le arăt că au atitudini greşite sau convingeri aiurea, să-i las să plutească în micimea şi ignoranţa lor, să nu le mai pun de fiecare dată o oglindă în faţă, să trec mai departe fără să le răspund, să mă fac că nu există, să număr pînă la 10, să, să să să….

Of.

Sau găseşte-mi, Doamne, un curs de debate, că toate sunt pentru puştanii de liceu …. nu am cu cine mă exersa ca lumea, îmi toc nervii degeaba.

Mulţumesc anticipat.

 

  • *astrologul de serviciu vine şi zice: cum de unde, ai Marte în Berbec, aspectat negativ de un Uranus care e pe comunicare, cum vrei să fie altfel? De unde apă să îl stingă, n-ai apă în astrogramă… Eşti Mistreţ de Metal, ce să mai vrei. Zornăie-ţi săbiile şi vezi să nu-ţi tai mustăţile.

 

auzite azi

19 Oct 2016
  1. torrentz2. YAY!
  2. „Politica economică a Guvernului poate fi rezumată în câteva propoziţii scurte: Dacă ceva funcţionează, taxează-l ! Dacă el continuă să funcţioneze, reglementează-l ! Și dacă nu mai funcţionează, subvenţionează-l !” – Ronald Reagan

7 Aug 2016

no more torrentz. sad.