Skip to content

top 7

25 May 2016

Azi la radio, Ciprian Muntele a avut ca temă top 7 miracole personale. Nu aveam timp să stau să scriu mesaje, aşa că-mi adun gândurile aici.

Top şapte miracole personale.

unu: primăvara. (ya wouldn’t have guessed, have you..) momentul 0,5 al primăverii, pământ mustind a apă, frunzuşoarele încă răsucite în boboc, trunchiurile negre, cerul verde-albastru, miros reavăn, umed, de sevă nouă.
Prin extensie: orice pom înflorit. de la corcoduş, pe care îl iubesc la nemurire, până la salcâm. orice magnolie magnifică, orice liliac minunat, cireş sakura,  prun, migdal, măr, orice lemn care înfloreşte…. [dar atât, teiul se exclude din ecuaţia asta].
În cartea Din Poveştile Asiei era o poveste chinezească (sau japoneză) cu un bătrân care medita, şi care a meditat atât că până şi scăunelul pe care stătea a prins să înfrunzească. Mi se părea cea mai minunată poveste şi când o terminam o mai citeam o dată, de fapt, nici n-o citeam, doar mă uitam la litere şi mă gândeam cum a înflorit scăunelul. Mă bătea gândul să încerc şi eu cu un taburet de lemn, să-l pun în cadă la făcut rădăcini, dar am renunţat… era lăcuit…

doi: muzica. muzica. fantastica şi nesfârşita lume a sunetelor. stil? preclasic / clasic / baroc, dacă chiar trebuie, dar poate să ajungă până la Romica Puceanu, cum grano salis. Poate să fie un concert de violoncel de Bach sau un concert Queen, e perfect. Poate să fie Jaroussky, muzică polifonică gregoriană, muzică mongolă, africană sau Rammstein.

trei: culorile. vitraliile. Impression, Soleil Levant. Les coquelicots. Café Terrace at Night. Meisje met de parel. un grafitti inteligent. culori.

patru: caligrafia. de care nu sunt în stare, dar care mă transpune total. uneltele de scris, urma cernelei pe pagină, o curbă perfectă. înfloriturile manuscriselor din Evul Mediu. caligrafia modernă. kanji.

cinci: pietrele. mereu găsesc una care e diferită de toate celelalte.

şase: arhitectura. Mai ales … la ce bun să încerc să aleg? De la bisericile romanice la Tadao Ando, Oscar Niemeyer, Frank Lloyd Wright şi Alvar Aalto. De la cutele goticului la înfloriturile Art Nouveau. Tot e al meu! Ce mă uimeşte şi mă încântă e stucatura. Acest bibil cu rol pur estetic mi se pare absolut genial. Sunt unele piese de stucatură cu modele alambicate, cu amoraşi şi iniţiale prinse printre frunze stilizate, unele mari cât jumătate de geam (e o astfel de casă în drumul meu zilnic, şi mă uit mereu cu uimire la ditamai biscuitul cu nici un rol altul decât de decor, cu rânduri întregi de şnururi înnodate în colţuri ca nişte noduri gotice). Acum nu se face aşa ceva nici în vis, suntem într-un veşnic stil internaţional de sticlă şi beton, cu linii drepte şi fără forme şi detalii :(.

şapte: mintea umană. unde e. dacă e de calitate nu-mi ajunge s-o iscodesc, însă mă plictiseşte dacă e în unghiuri drepte şi cu prea multe ziduri fără ferestre.

Advertisements
5 Comments leave one →
  1. Rata permalink
    26 May 2016 4:02 am

    daca tot ii faci reclama lui Jaroussky (Ya russkiy! ca asa a zis ta-su la granita cind a emigrat), uite aici niste Christina Pluhar, pentru gusturi bine raschetate:

  2. 26 May 2016 7:20 pm

    Da, muzica barocă (în cazul meu), da!
    Despre caligrafie, mi-a povestit o prietenă care a făcut un curs un lucru care m-a pus pe gânduri: dacă-mi dai o foaie, văd scrisul și nu dau importanță albului din jurul literelor. SUntem mai mullți așa, mai ales ăștia din Europa și America. Asiaticii în schimb îl văd.
    Și mi-a dat un exemplui:logo-ul Carrefour. A fost prima dată, ieri, câ am văzut C-ul alcătuit de golul din interiorul logo-ului:)

  3. Rata permalink
    26 May 2016 7:46 pm

    fir-ar, ai dreptate cu partea alba!
    daaa, muzica baroca ruleaza, dar da o sansa si muzicii latin-americane, mai ales daca e cintata de Pluhar (ca si ea se tine de medievale si baroce). Concertul asta e ceva aparte, imho.

  4. AprilSea permalink*
    27 May 2016 10:21 pm

    :) pentru toţi cei care: Monica nu sunt eu. Eu sunt AprilSea :) Rog frumos pe cea care se semnează Monica să-şi mai zică cumva pe lângă, ca să nu-mi inducă în eroare cititorii :) Mulţumesc pentru înţelegere.

    Bună aia cu YaRusskiy – dar îmi place prea mult de el, aşa că-i trec cu vederea :p. De Pluhar am scris aici prima dată prin 2005, când am şi zărit-o la Arte. M-a vrăjit de atunci.

  5. Rata permalink
    27 May 2016 10:31 pm

    Da’ cine-i Monica?
    Aia cu Yarussky e pe bune, a zis-o intr-un interviu, tat-su fugise din rusia de bolsevici si l-au intrebat la granita cum il cheama. Omu’ zice: Ya russky!
    Si asa i-a ramas numele.
    Stiam si un banc in forma asta.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: