Skip to content

jar

4 Apr 2016

Îmi aduc aminte prima baie noaptea. Era în primul an al meu pe insulă. Nicu ne-a luat cu barca şi ne-a zis că trebuie să facem asta, e ceva extraordinar şi pe care trebuie să-l experimentăm aşa. Ne-a dus departe de tabară, a tras pe un mal şi “gata, aici faceţi voi baie, iar eu dincolo. Cînd fluier ieşiţi, apoi vă-mbrăcaţi, şi cînd mai fluier o dată, să ştiţi că vin şi trebuie să fiţi gata”.

prima baie-n pielea goală noaptea, în Dunăre. nightswimming, cum ar zice REM

La întoarcere auzeam din barcă cum se strigau premiile de peste zi, şi tocmai mi se striga pseudonimul ales iar dl. Anania aştepta să se prezinte cei chemaţi. Am urcat scările bacului în grabă, blugii se lipiseră de fundul ud, vârfurile părului erau şi ele ude – le-am îndesat sub geacă şi hai să-mi iau premiul. Dl. Anania îşi căuta fata din ochi, eu am înşfăcat diploma şi am tăiat-o în public, înainte de a da explicaţii.

apoi au mai fost multe puţless-uri, cum urma să le numim.. câteva în fiecare an… la începuturi erau fetele separat şi băieţii separat – apoi împreună; mai întîi pe nopţile fără lună – apoi nu mai conta, mai important era să fie o seară caldă, fără vânt; mai întâi ştiam doar noi – apoi spuneam prietenilor, amicilor de încredere “diseară e de puţless, veniţi?”, cel mai mulţi cred că am fost vreo 12; altădată au pus luminile de la bacuri pe noi şi a venit poliţia de frontieră;  într-un an a fost şi Nemireanul, “suntem trei şi trei, dar R. ce e? ce vrea, poate să aleagă”; într-alt an nivelul apei era în creştere şi sălcioarele d-abia răsărite de pe mal erau deja în apă şi ne gâdilau pe picioare.. acum sub sălcioarele alea ne punem corturile şi hamacele…

puţless-ul a fost întotdeauna în legile nescrise ale taberei. ultima baie a fost cu Bănuţii, în ultimul an. dac-aş fi ştiut aş fi tratat-o cu mai mult respect.

… întotdeauna mi se pune un nod în gât cînd îmi aduc aminte de băile de noapte. retrăiesc autenticitatea momentului ăla, revăd luminile reflectate în Dunăre noaptea, îmi ştiu bucuria, senzaţia de libertate furată, de linişte..

 

Câteodată deschid borcanul şi mai iau o linguriţă, de poftă.

Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: