Skip to content

Yom HaShoah

3 May 2011

Ieri a fost ziua holocaustului. Mare noroc că altă ştire şi-a făcut loc pe headline-urile televiziunilor, altfel am fi amintit iarăşi, toată ziulica, despre pogromuri şi alte chinuri la care-a fost supus poporul lui Israel plecat prin Europa. Căci nu putem să ne amintim poveştile pozitive, cele despre ajutorul dat lor de oamenii simpli. Nu, noi trebuie să trecem iar prin foc şi sânge tragediile, să le retrăim an după an de parcă nu s-ar fi întâmplat şi poveşti de succes (hai că ne place sintagma, am văzut eu).

O poveste de succes ar fi bunică-mea, şi despre asta am scris pe blog pe când eram în Israel, căutând într-una din zile o prietenă d-a bunicii mele, pe care mama mamei mele a ajutat-o, a salvat-o şi i-a dat o pâine şi care-a plecat în Israelul cel nou, atunci când s-a putut.
Alte multe poveşti ar fi putut spune acest om, prinţul Constantin Caragea, din viaţa căruia s-ar putea face un film de nu ne-am pierde timpul făcând filme proaste. Numele lui apare pe wiki la drepţi între popoare (righteous among the nations). Diplomat, jurist, bibliofil, autor al multor tratate de diplomaţie încă în uz, membru al Academiei Române, mort de foame, de frig şi de frică, fără pensie, în România anilor 50. M-am îndrăgostit de el, dacă pot să spun aşa.
Tot pe wiki apare, la aceeaşi listă a drepţilor între popoare, un nume de japonez, Chiune Sugihara, consul japonez în Lituania, care a ajuns să vândă becuri ca să trăiască pentru că şi-a asumat nebunia de a lua decizii de capul lui, fiind destituit la întoarcerea în Japonia. Şi povestea lui merită amintită, citită, învăţată pe de rost.

Japonezii îl stimează şi îl amintesc mai mult pe Sugihara decât noi pe sărmanul prinţ de care nu ştie nimeni, (cred că) nici măcar persoane publice care poartă acest nume…

*

Când am fost în Israel, într-o seară, cum mă plimbam de una singură – şi cam ajunsesem la capătul puterilor, că stăteam într-un părculeţ din nordul TelAviv-ului şi plângeam – lângă mine s-a oprit o doamnă în vârstă cu un căţel.
Mi se adresează în ivrit. Nţ, engleză. Mă întreabă de unde sunt. România. “Şi eu”, veni răspunsul. “M-am oprit să te întreb de ce plângi.” Mpăi… poveste lungă, n-are rost – zic, şi dau să-mi aprind o ţigară. “Doriţi?” “Da.”

Aşa că am pufăit amândouă câte-o ţigară, ascultându-i povestea. O chema Blanche, era de pe la Satu Mare. Fuseseră luaţi toţi ai ei d-acasă într-o seară (trist, nu? – aşa au făcut şi comuniştii dup-aia, te luau şi nu ştiai unde ajungi şi dacă te mai întorci), urcaţi în trenuri fără geamuri (aşa a păţit şi vecina mea, săsoaică de la Şercaia, în drum spre minele de cărbuni de la Donbas pentru că se schimbase frontul) şi duşi la Auschwitz. Sau undeva lângă, nu mai ştiu. Avea 16 ani când au luat-o, şi numai ea a scăpat şi s-a întors. Când a ajuns acasă n-a mai găsit nimic din casă, nici măcar casa propriuzisă, se mutaseră ţigani acolo, devalizaseră tot, ce n-au furat au ars, nu mai rămăseseră în picioare decât zidurile ruinate. Satul n-a mai băgat-o în seamă, doar câinele lor a venit de pe coclauri la ea şi s-a gudurat, recunoscând-o. Când a putut să plece, a plecat hăt până în Israel unde s-a căsătorit cu un polonez. El murise de câţiva ani şi singurii prieteni constanţi din viaţa ei au fost câinii.
Mi-a arătat tatuajul cu numărul. Nu a teatralizat nimic, ştia cât se bate monedă pe asta şi cât se dau urmaşii de ceasul morţii pentru ce n-au suferit. Era demnă.
“Draga mea, de când m-am întors din lagăr şi am văzut ce s-a ales de casa noastră nu am mai plâns niciodată. Nu am nici o poză cu ai mei, totul este în inima mea. Şi spune-mi acum, draga mea, tu de ce plângeai? Dacă vrei loialitate, ia-ţi un câine.”

Advertisements
3 Comments leave one →
  1. 4 May 2011 6:26 am

    Frumos şi direct scris.
    Mi-a plăcut.

    Toate cele bune!

  2. 6 May 2011 3:21 pm

    au, au. doare.

  3. impricinatul de corn permalink
    6 May 2011 7:22 pm

    ah, da!
    printul caragea…. bine ca mi-ai spus de el.
    si bine ca exista.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: