Skip to content

două imagini

9 Apr 2009

[Sunt săptămâni în care nu scriu şi altele cu logoree.]

Am fost în C0r@. În zona cărţi, supermarchetul ăsta are şi un fel de măsuţă rotundă, cu 4 sau 5 locuri, la care poţi sta şi frunzări o carte.
Acum acolo era un băiat de vreo 15 ani, care citea. Lângă el, două angajate de la magazin ridicau un rastel nou de cărţi. Despachetau nişte rafturi de metal, se învârteau pe o rază de doi metri şi le trânteau pe jos – el citea. Era cam la pagina 100 dintr-o carte, şi nu o răsfoia. Stătea cu mâinile căuş peste urechi şi citea atent.
Hainele nu erau de condiţie bună, hăinuţa cam oarecare şi pantalonii cam mari pentru el.
Am trecut pe lângă el. Neclintit.
M-am întors.
– Ce citeşti? (cu cel mai încurajator zâmbet din posesie, să nu-l sperii cumva)
Mi-a întors coperta cărţii să-i văd singură autorul. Ochiul golemului. Un sefeu.
– Şi-ţi place?
– Da. O am şi p-ailaltă acasă.
– Bravo.
Am dat să plec. Eram atât de mirată că citeşte, că are cărţi, că îi place… M-am îndepărtat puţin şi m-am căutat în geantă. Am găsit nişte bani, dar acum – altă problemă – cum să-l fac să-i primească fără să se simtă jignit?
Mă-ntorc.
– Te rog să primeşti nişte bani, ca să îţi cumperi cartea asta dacă-ţi place aşa mult, şi să o citeşti acasă. Aici e gălăgie.
I-am pus sub carte şi am plecat imediat. N-a venit după mine să mi-i aducă.

***

Îndepărtându-mă, am trecut printre rafturile cu iepuraşi de ciocolată, cozonaci din Brazilia (!!), bomboane şi tot felul de bibiluri dulci pentru Paşte, mă apropii de un tată cu un puştiulică de mână, la vreo 4 ani, nu mai mult.
– Ia uite un iepuraş de ciocolată.
Oaie chit coştă?
– Cît costă? Păi ia să vedem.
Ie şcuuump?
– Nu e scump. Vrei un iepuraş de ciocolată? Ia uite ce frumos e, e auriu.
Nu viau. Dacă ie şcump?!
– Nu e. Vrei?
Nu.

Advertisements
7 Comments leave one →
  1. 10 Apr 2009 8:54 am

    n-am prea stiut cum sa interpretez a doua ‘imagine’
    adica stiu cum as fi vazut-o eu, care sunt paranoica :D dar eram curioasa ce a insemnat pentru tine

    eu una m-as fi gandit ca cineva il terorieaza pe bietul pusti cu preturile, cu banii, cu.. cat de scumpe sunt toate (eventual e crescut de bunici pensionari si cand parintii il iau la cumparaturi, sperand sa=si spele eventualul pacat de a petrece prea putin timp cu el cumparandu-i tot ce e pe rafturi, el refuza speriat ca toate sunt scumpe si ce-or sa zica bunicii daca apare acasa cu buzunarele pline de bomboane :D
    aveam si eu niste rude cand eram mai mica si n-aveau alta treaba decat sa imi explice mie ce rispitori si iresponsabili sunt mama si tata ca ne cumpara jucarii sau haine dragute si cat statea pe la ei imi reprimam orice dorinta de frica sa nu zic voila, esti o rasfata de nu se mai poate, eu cand stateam la camin mancam ce mi se dadea si sa stii ca pe vremea mea nu erau asa toate pe toate drumurile bla bla bla :D
    sora mea, de exemplu, daca ar fi fost cu mine si as fi indraznit sa-mi dau cu parerea, ar fi spus repede, adica ce vrei sa zici? poate e un copil foarte destept si foarte bine crescut si in ciuda celor.. 4 ani participa la discutiile de familie si le intelege si nu vrea toate porcariile sau toate dulciurile doar pentru ca sclipesc etc :P

  2. Andreea permalink
    10 Apr 2009 11:03 am

    Of, of, criza asta! :-)

    Dar stiu si eu un prichindel care, cateodata, cand te oferi sa-i cumperi cate ceva, se uita la tine de parca taman ce ti-au crescut doua antene verzi din crestetul capului si ai coborat dintr-o farfurie zburatoare. Si-mi vine sa-l iau in brate si sa nu-i mai dau drumul.

  3. aprilseas permalink*
    10 Apr 2009 11:52 am

    dragutelor, nici piciul asta nu parea sa aiba de toate si ca refuza iepurasul ca are acasa 50.
    dar m-am mirat ca la virsta lui sa intrebe daca-i scump, si, la urma, sa nu vrea. ba chiar l-a pus la loc in raft si a plecat mai departe cu tati.
    nu stiu daca era crescut de bunici or so.. can’t tell.
    ca si kidul celalalt, care folosea magazinul ca pe-o biblioteca…

    ambele imagini sunt cam triste.

  4. 12 Apr 2009 6:56 pm

    kkt, dacă-mi permiţi!
    nasol!
    mă bucur că ai avut puterea cu primul copil – nu ştiu dacă mă descurcam, bravo!
    cât despre al doilea… oricât aş gândi de la dreapta…
    kkt, kkt, kkt!

  5. 14 Apr 2009 9:50 am

    dacă nu aş fi stresată că e aglomerat poate aş vedea şi eu poveşti

    :) asta întreb şi eu
    ie şcuuump?

  6. hfd permalink
    15 Apr 2009 4:36 pm

    aprilia, cum iti dau miel in luna prierului, ca uite am cevascilea nedumirire si ma gandesc ca ma poti ajuta eventual.

  7. aprilseas permalink*
    15 Apr 2009 7:58 pm

    aferim, Dragoane. bun venit.
    pai uite cum faci: te duci cu mausul prin dreapta paginii pina dai de un patrat verzuliu cu @ pe el. tii mausul pe el si vezi doua adrese de mail. pe oricare scrii, io mi-s, si raspundez pronto. sau aproape.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: