Skip to content

picături

17 Dec 2008

Un prieten e plecat în India.

 

Salutari din tara culorilor puternice, a mirodeniilor, dulciurilor, claxoanelor, templelor, saraciei, aglomeratiei, istoriei stravechi, palatelor magnifice, si multe multe altele :)  Sunt deja de patru zile aici, zile in care atatea am vazut, auzit, mirosit, trait incat zilele astea s-au lungit si prelins cam ca intr-un tablou de-al lui Dali si par mai degraba saptamini.

asa trec zilele in India. par mai lungi.

poti sa stai in fund pe iarba in connaught place din N.Delhi, sa maninci alune si sa te uiti la oameni o jumatate de zi, si tot ti se va parea c-ai facut o gramada de chestii.

aveam o caseta inregistrata în 99, cind pe sub geamul hotelului a trecut un alai de nunta. taraboiul de pe lume, dar atit de frumos… atit de frumos… cu strada, cu lumea, cu bucuria lor, parca s-auzea si seara pe caseta aia, parca respira.

” 

Şi aşa mi-a adus aminte de fast food-ul din Delhi.

Fireşte că au McD. Au, cum nu. Cu ajustările de rigoare, adică nu hamburger ci lamburger, pentru că vaca e sfântă, este lăsată liber pe stradă şi când se fac ambuteiaje că trece una strada, este cel mult ajutată să traverseze mai repede, adică momită cu fructe şi ghidată, delicat, până dincolo.

Lângă o staţie de autobuz, autobuz din ăla care vine la ore numai de el ştiute, şi umblă ultraplin, cu oameni pe scări şi pe acoperiş şi pe scările care duc la acoperiş, cu roţile aproape ovale, lângă staţie, zic, era un fast food.

Un nene, stând pe vine – un pe vine tipic, cu genunchii în sus, cumva în forma de N, nu ştiu cum au echilibru în poziţia aia dar au – îşi întinsese taraba pe marginea unui gard dărâmat, de beton.

Vizualizaţi un stâlp de beton de vreun metru lungime, cu o margine dreaptă şi cu cărămizi şi cartoane pe dedesubt care să-l ţină la orizontală, un nene uscăţiv şi negricios, o sursă de foc, o tigaie mare şi foarte folosită, grămăjoare de legume felurite, nişte nuci de cocos, aromiţe ţinute-n borcănaşe, şi frunze de palmier.

Voiai un snack? Sigur, în 5 minute avea tot timpul din lume să facă roti, foaia de aluat ca o clătită, şi să o coacă. Cât timp se cocea, curăţa o ceapă şi o punea-n tigaie, cu o lingură de ghee (unt), alături de alte legume, nu le ştiu pe nume şi pe soi, punea nişte praf din cele borcănaşe, curry, praf de ardei, turmeric, coriandru, ce-o fi fost, şi ca sos tăia rapid capacul de la o nucă verde de cocos şi-i turna sucul înăuntru. 1 minut pentru roti, 2 minute pentru prăjit legumele cu sos. Le trântea peste roti şi ţi le servea pe frunzele de palmier, pentru câteva monezi.

Nu se grăbea. Nu făcea nimic teatral. Nu se uita nimeni la el. Stătea pe marginea drumului şi firfireii pe care-i primea pentru munca depusă îi permiteau să-şi cumpere cele trebuincioase ca să fie acolo şi mâine, şi să mai şi trăiască, el şi ai lui. Era mai filozof şi mai relaxat omul ăla în dhoti decât toţi black gentleman-ii de pe strada aia, adunaţi la un loc şi trimişi în vacanţă. Stătea în poziţia aia chircită toată ziua, dar mintea lui era liberă. Şi sufletul lui nu suferea de lipsuri. Munca depusă de el nu avea preţ. Pigulea la o ceapă de ziceai că-i minunea lumii, şi despieliţa roşia cu o siguranţă neîntâlnită, fără ca măcar să pară concentrat la ce face. Era un Gandhi răsucind la charkha.

Advertisements
17 Comments leave one →
  1. gaijinul permalink
    17 Dec 2008 12:21 pm

    …acuma mi-e foame!

  2. 17 Dec 2008 12:56 pm

    O lectură-excursie tare bună – nu mai fusesem pe-acolo. Să ne mai duci, auzi:)

  3. 17 Dec 2008 6:32 pm

    subscriu la gaijin. şi mă duc să pigulesc nişte fasole – doamne, şi mai trebuie să stea şi la înmuiat! :/

  4. 17 Dec 2008 11:36 pm

    şi cînd luai azi cardamomu de la amzei şi mai pe seară trîntii usturoiu cu ghimbir în tigaie nu mă gîndeam că…

  5. 18 Dec 2008 8:16 pm

    cred ca vrei sa citesti Climbing the Mango Trees de Madhur Jaffrey- tocmai am terminat-o si e exact ce scrii tu aici :)

  6. Ovreiu' permalink
    18 Dec 2008 9:20 pm

    mmmmm, n-am inteles nimic decit ca unii stau pe iarba (wow) si maninca alune iar altii depileaza la rosii toata ziua. Eu ce dracu caut aici? Sau cit costa un schimb cu ala de face clatite? Il tenteaza oare sa vina in locul meu? Macar 2-3 luni, cit apuc si eu sa fac poze la Taj Mahal. Daca nu 2-3 luni… macar o saptamina sa apuc si eu sa trag la lulea o maria de pe marginea drumului si sa dorm pe malul riului Yamuna visind la Shah Jahan cum asuda el mititelul si trage cu circa sa ii construiasca iubitei Mumtaz loc de odihna.

  7. aprilseas permalink
    18 Dec 2008 9:29 pm

    ovrei pacatos, visezi la marii si la lulele toaaata ziua, altceva nu faci!
    ai inteles cit trebuie din povestirea mea.
    nu stiu cit costa un schimb cu ala de statea ciuci toata ziua. daca ma gindesc bine, asa stai si tu, doar ca nu ne gatesti noua.
    ai putea incepe, stii unde, stii cind, stii si cum :D

  8. aprilseas permalink
    18 Dec 2008 9:32 pm

    oi fi vrind, Departe, draguta, mai stii? nu stiu cartea. dar ma bucur ca zice ce-am zis si eu. spiritele mari.. y’know..

  9. aprilseas permalink
    18 Dec 2008 9:38 pm

    ah, ca mi-am amintit. spune-mi, Departeo, cum vezi diacriticele? asa cum trebuie, sau incerci sa compui textul printre patratele?

  10. 18 Dec 2008 10:21 pm

    Simţ enorm şi văz monstruos!

    Din nu ştiu ce motive toată pagina îmi apare enormă cu litere mari şi lăbărţate :)

    Mie îmi convine, dar e neobişnuit şi m-am gîndit că poate vrei să ştii

  11. aprilseas permalink
    18 Dec 2008 11:01 pm

    no say. zau?
    bine ca mi-ai spus. nu c-as sti ce sa-i fac, dar pot incerca una alta. are o schema cam timpitica, wordpressul asta, la fonturi.

    miine, c-acu mi-e somn si ma culc.
    nighty night.

  12. 19 Dec 2008 3:29 pm

    rahat!
    si io, ce fac acum?
    unde ma mai duc? india, ‘ai…?!

  13. 19 Dec 2008 4:51 pm

    India este visul meu de-o viata. Sper sa reusesc sa ajung si acolo si sa privesc contemplativ toti oamenii in modestia si relaxarea lor :)

  14. catz permalink
    20 Dec 2008 5:36 am

    si sa nu-ngalbenesti de invidie cu cele ce ne-amintesti aicea, miss april! noroc cu prietenii evocatori, nu ne-ai mai placut asa din 25 trecute. :D sa-lam!

  15. April permalink
    20 Dec 2008 7:43 pm

    namaste, catz.
    neah, de-ngalbenit nu-ngalbenesc, doar amintirile ma chinuiesc (pentru rima, si nu numai).

    eh, doar n-o sa crezi, evergreen, ca India e asa idilica. asa-mi par mie lucrurile, 10 years after. semanatorismul asta din scrierile-mi, a se lua cu masura.

    cit despre Impricinatul, domnia ta ne arseshi pe mate cu povestile din calatorii, Liban & Comp, mult mai cu sos decit pot eu vreodata sa tses aici. asa ca…

  16. 21 Dec 2008 5:04 pm

    bănuiesc că nu e, dar rămîne visul meu… :)

  17. 23 Dec 2008 12:28 pm

    diacriticele se vad ok, nu stiu cum si de ce erau sticate la un moment dat, cert e ca acum sunt ok. :)
    iar cartea aia crede-ma, e absolut geniala – o autobiografie romantata a unei actrite/bucatarese (ha, cum suna). un deliciu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: