Skip to content

TR

13 Dec 2008

ploaie
abur de ceaţă din pământul prea ud
rafale de ploaie şi ştergător cu scârţ la fiecare trecere prin dreptul meu
cerul gri în nuanţe, linia maron închis a orizontului, tufe uscate de ocru ars de soare o vară întreagă, pomi de fum cu crengi îndreptate într-o parte de veşnicul vânt care şi acum îmi mişcă maşina pe laterală, ţin volanul spre 11 ca să merg drept înainte

grâul de la anu’ înverzit deja, îngheţat deja şi îngălbenit deja
corbi şi coţofene
ploaie căzând greu, lapoviţă, zero grade

oraşul bunicii mele, capitală de judeţ, în care parte era mam-mare de la deal şi-ncotro cea de la vale într-un oraş plat de câmpie, plin acum de blocuri şi de magazine

drum gri, câte-o maşină la 5 minute, 90 la oră zis şi 120 în fapt

“unde e dunărea în ceaţa asta?” păăăi.. în stânga.

oraş în care mama n-a mai fost din anii 60, “61? 62? nu mai eram la liceu, dar nu mai ştiu dacă mă căsătorisem sau nu”.
uite parcul, uite foişorul din parc şi cinematograful, pe tudorică (statuia) l-au mutat mai demult, casa armatei, judecătoria, şi uite şi strada pompierilor, îi spunea victoriei, foişorul de foc … “tanti V stătea peste drum şi aici unde-i intersecţia era staţia meteo, aici am stat noi; auzeam fanfara când făcea exerciţii şi ne uitam peste gard la cocoanele care se făceau cu treabă pe stradă prin faţa carzărmii de pompieri, hi hi hi, ce distracţie era” – mama, neobişnuit de veselă
“mai încolo, după parc, pe vasile alecsandri, stătea tanti S. şi ne invita câteodată seara, zicând Haideţi că fac pâine“. (anii ’50)

mormânt din 1967, unchi cam băutor, mereu vesel şi frumos foc, şi fie-su, în iarna trecută, omorât de aceeaşi pilangeală
mormânt din 1970, Dumitru Iliescu în etate de 93 ani, unchiul cu casa de la Brădet, ultracorect şi hipereconom.
mormânt din 1948, Nelly, 11 ani şi 5 zile, meningită, mami eu mor dar să ştii că o să mai ai o fată la anu’, să nu plângi că mă-ntorc. peste 1 an şi 4 luni se năştea ghidul nostru de azi.

apoi vorbe cu un văr. “de câţi ani nu ne-am văzut noi, măi M.?” din … ‘nainte de revoluţie, dar când?
vin de buturugă din 4 viţe şi cu pelin. să daţi pentru unchiul milică, lui îi plăcea pelinul de mai.
băi, al naibii neam, nu te vezi cu zecile de ani, şi nu se uită nimic, nici alea bunele, nici alea relele. amintirile, ranchiunele, supărările, cumetriile, ăl bătrân şi a bătrână care-a născut-o pe S la cules de porumb, şi i-a tăiat cordonul cu un pănuş (1914). ăl bătrân care l-a dezmoştenit pe bunicu’ că s-a luat cu bunica, ăl bătrân, os de Moromete, nu îi creştea iarbă în curte că e semn de sărăcie, ăl bătrân proprietar de lac Suhaia la 1920, trăit peste suta de ani şi mort pe picioare, într-un oftat

nimic nu mai arată cum ştia mama
nici chiar mama

înapoi tot ploaie, aceleaşi culori pământii, acelaşi luciu ud, + covrigi de apă, o sfoară, ba două.

hârjâitul maşinii prin bălţile de pe margine, nelipsiţii câini-umbre şi o singură conservă de chappi în bord, până la urmă a coborât deus ex machina şi a deschis conserva în faţa unuia

acum acasă

Advertisements
7 Comments leave one →
  1. gaijinul permalink
    14 Dec 2008 6:09 am

    Nais. Un fel de “tinerete fara batrinete” meets Romania deprimata + intercalate citeva imagini din Deserto rosso.

  2. aprilseas permalink
    14 Dec 2008 11:45 am

    :)
    apropo de tinerete fara batrinete, acum vreo doua saptamini mi-am facut un nod la minte sa gasesc basmul si sa-l pun aici, spre lectura.

  3. 14 Dec 2008 1:35 pm

    sper ca acasă, să vă primească aşa cum se cuvine :)

  4. gaijinul permalink
    14 Dec 2008 1:58 pm

    merge si Urashima Taro, la o adica!

  5. 14 Dec 2008 3:40 pm

    Ca tot se face vorbire de intoarcere acasa

    http://a.weblog.ro/2008-12-14/623276/Zimbabwe.html

  6. 14 Dec 2008 10:04 pm

    şi ce, îţi închipui că linkul ăla merge, la ora asta? :p

  7. aprilseas permalink
    14 Dec 2008 10:51 pm

    gaijine, io ma simtesc la fel azi ca si ieri si ca s-alaltaieri. nu crez sa fi trecut niste sute de ani. sau poate da, si ceea ce vad in juru-mi e realitate virtuala, alcatuita pe baza de previous knowledge si creata din asteptarile mele. scriu la un calculator care este aici pentru ca am eu nevoie de el, cind ma ridic de la birou dispare.
    mai stii?

    cit despre cutie… nu mi-a dat nimeni niciuna. am dat eu, una de chappi la un ciine.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: