Skip to content

patruzeci

22 Aug 2008
ce înseamnă patruzeci de zile? că de-acum n-o să mai fie pe aici? că pînă acum a fost? pînă azi la prînz? ne-a văzut certîndu-ne cum știa că o să facem, și se-ntrista numai la gîndul… sau pînă în ziua cînd se face parastasul, se împarte mîncare și haine și se slujeste o colivă?

și oare o fi adevărat că a fost pe-aici și că n-o să mai fie? de-acum înainte, cînd o să vreau să mă strîngă în brațe, n-o să mai simt nimic?
patruzeci de zile de haine negre. 5 bluze – 6, dar una n-am purtat-o decît o dată, nu era uni – 2 perechi de pantaloni plus încă una, bleumarin foarte închis, și aceeași pereche de încălțări. 40 de zile. și nici că-mi păsa cum arătam, dar mai primeam și complimente, ce bine-ți stă așa. dap.
și care-i însemnătatea gestului meu? că mie mi-e la fel, mă simt orfană. și mîine o să-mi fie la fel, și săptămîna viitoare, și de Crăciun. oh, mai ales de Crăciun. atunci tata ne cînta colinde.
 
nu știu cum e mai bine. să te duci rapid, brusc, sau să te stingi încet, nițel în fiecare zi. pentru cei care rămîn în urmă, durerea e la fel. dar pentru tine? tata s-a chinuit. spuneam, credeam, că nu mai poate nimic, că stă cu ochii în tavan. alzheimer, deh. pe 11 iulie a fost ziua mamei, și eu m-am dus dimineața la ei în dormitor, bună dimineața, ce faci – cu voce heirupistă de pionier fruntaș. el stătea cu ochii înspre mama, cu perfuzii etc. i-am spus că e ziua ei, hai să-i spunem la mulți ani. nu mai vorbise de mult timp, și n-a spus nimic nici atunci. așa că am plecat. o jumătate de oră mai tîrziu mama l-a auzit îngăimînd un la mulți ani, L. – ăsta a fost cadoul lui. totuși mai putea vorbi, noi n-aveam răbdare să-l așteptăm.
haine negre. haine de împărțit. apă cărată. împărțeală. vreți să primiți un pachet? bodaproste. să fie primit, e pentru tatăl meu. de fiecare dată cînd zic asta, îmi pleacă lacrimi din ochi.
și la ce folosește? cred că-i mai mult un fel de a exterioriza o suferință din interior. un fel de a-ți minți sufletul – împart, pe lumea ailaltă mănîncă el. port haine negre, sunt tristă – am rîs, am făcut glume, m-am uitat la tv, am cîrcotit, am enervat, am bucurat.
am fost prin cimitire, pe la toți morții din neam. ba chiar ne-am strofocat să găsim pe prietenul din copilărie al tatei, mort pe cînd el era la închisoare, în ’52. pilot. l-am găsit la ”Pătrunjel”, cum i se spune. și la Cernica, la părinții lui, și la călugărul care i-a spus, după ce-i murise soția în accident, în ’70, să nu se călugărească, să se-ntoarcă în lume că o să fie bine. i-a fost, a avut dreptate părintele Benedict. bene dict.

 
și-acum?
mă-ntorc la treabă. mă-ntorc la copt vinete. mă-ntorc la blog. la haine colorate. la plimbări și la prieteni.
pe dinăuntru, eu.
 
 
mulțumesc.
 
aproape 2500 de click-uri pe pagină într-o perioadă în care n-aveați ce citi? mulțumesc încă o dată.
Advertisements
13 Comments leave one →
  1. 22 Aug 2008 10:09 am

    Hm, nu ştiu cum e mai bine. Colonelul a dispărut în mare linişte în şase ore, pe ceas.

    Nu cred că am să-mi revin niciodată, de tot.

  2. 22 Aug 2008 10:45 am

    > : D <

  3. ionut permalink
    23 Aug 2008 1:58 am

    Dragă April.

  4. Elena permalink
    23 Aug 2008 3:11 am

    Aprilsea va trece ,uitarea e si ea parte din normalitatea acestei vieti.te sfatuieste cineva cu sotul la pat de16 ani in urma unui accident vascular.E constient dar nu mai vorbeste si nu se deplaseaza si care in acest timp a avut grija si de parintii lui care au trait 87 si 95 ani din care unul tot la pat deci vreo zece ani am avut trei oameni la pat.este adevarat ca la cei batrani plateam pe cineva sa ma ajute.Si reuseam sa fac toate astea gandind ca sa nu deranjez mersul firesc al vietii baiatului meu.Si n-a prea fost asa ca nici el nu prea a avut noroc Si de aceea de multe ori ridic ochii catre ceruri si intreb de ce .dar nu-mi raspunde nimeni.Si totusi amarata asta de viata cu micile ei bucurii printre care se numara si bloogul tau e singura si ma mai face sa raspund cand sunt intrebata ce fac sa pot raspunde; bine, binele meu.si eu sunt in varsta tu esti tanara va veni si soarele…..Multumesc ca ne-ai dat drumul la postari si iarta-ma ca am scris cam mult

  5. 23 Aug 2008 5:21 am

    oamenii intotdeauna pleaca. e greu si dureros cand nu mai au cale inapoi. nu cred ca exista cuvinte care sa-ti usureze sufletul… pot sa-ti spun doar ca, cu timpul nu va mai fi asa greu, dar durerea ramane

  6. 23 Aug 2008 8:06 am

    sometime it isn’t fair enough.

  7. melisandru permalink
    23 Aug 2008 8:45 am

    purtam negru pe dinafara ca sa il scoatem dinauntru. ma bucur ca te-ai intors.

  8. 23 Aug 2008 9:16 am

    …………………………………………..

  9. 23 Aug 2008 9:41 am

    Nu stiu de ce, dar dimineata ma gandeam la tine…

  10. 23 Aug 2008 12:14 pm

    treaba mai multa ca la inmormantarea mamei nu am avut in viata mea. cred ca ala e si sensul, sa te misti, sa trebuiasca sa vorbesti cu oamenii, sa ai ceva de facut ca sa nu o iei razna. acum, dupa aproape doi ani, nu mai tin minte decat franturi. in total nici un minut din vreo 3 zile de veghe si parastasuri. > : D <

  11. 25 Aug 2008 7:02 am

    moartea linisteste si impaca si coloreaza viata celui care s-a dus

  12. 26 Aug 2008 12:52 pm

    nu trece, aprilule, dar se mai amelioreaza. ca toate durerile de altfel, cand pierzi un om (fie ca a murit fie ca a plecat pur si implu din viata ta) te intrebi cum va fi viata posibila incontinuare. si uite ca este, de fiecare data.

    …pe mine m-a ajutat sa ma gandesc ca ultima perioada a fost mai mult ca sigur un chin si ca acum probabil ca e linistita, si asta conteaza mult de tot, sa o stiu linistita…..

    gandeste-te la momentele bune, cand faceai glume cu el si gandeste-te ce ar zice daca te-ar vedea plangand dupa el. cum te-ar alina si cum ar zice sa iti vezi de viata ta si sa il faci mandru. cel putin astea au fost gandurile mele la moartea bunicii.

  13. 2410 permalink
    28 Aug 2008 9:11 am

    trece doar aparent, nu exista nici o granita dincolo de care sa spui ca e mai usor, mai simplu sau ca nu mai e, sau e din ce in ce mai putin. omul ramane, durerea ramane, doar ca, in timp, sunt tot mai multe elemente care distrag atentia de la asta. in fond, ei, oamenii, continua sa fie prin noi.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: