Skip to content

Eu, Sisif

2 Jul 2008
Avea Toma Caragiu un monolog în care amintea de un anume Sisif IV la biroul mișcarea bolovanilor. Așa și eu. Cîteodată, de la prea mulții bolovani, produc pietre la bilă. Ca aznoapte, cînd am adormit după 3, cu frisoane. O să mă operez atunci cînd o să pot, adică atunci cînd n-o să mai fie nevoie de forța mea fizică pentru a-l răsuci pe tata, pentru a-l ridica, a-l culca, a-l face sa înghită. N-aș putea să fac toate astea cu trei butoniere sub coaste.
 
Nu știu să spun ce anume mi-a făcut rău. Să fi fost tîmpeniile emise de mama, explicațiile ei, loviturile pe care mi le aplică pentru că trebuie să-și elibereze și ea nervii pe cineva, altcineva decît tata cel nemișcat, cel mut, cel cu ochii în tavan? Cel care nu înghite nici apă. Justificările ei de toată jena, culpabilizările, cuvintele aiurea pe care le resimt fizic, pumni în ficați taică-tu e în halul în care-l vezi și tu acuma pleci la garsonieră șduf (niciodată nu a fost un moment bun pentru a pleca) nu se poate conta pe tine șduf (nici pe tine) tu nu ești aici cînd e nevoie de tine șduf (nu sunt în altă parte decît acasă cu tine, dar tu nu mă vezi). Da, tata e din rău în mai rău, în fie care dimineață mă gîndesc că nu-l mai găsesc în viață cînd mă-ntorc, și-n fiecare după amiază îi spun mă bucur că te văd. Înainte zîmbea. Apoi zîmbea pentru că îl rugam eu. Acum stă cu ochii în tavan. Doar respiră.
 
Să fi fost sistemul împîclit de a delega responsabilitățile de la locul ăsta de muncă? Să fie stupizeniile gen – proaspătă de azi, aș avea cîteva pe zi dar nu le mai număr – documentul trimis de dvs. prezintă pătrățele în loc de diacritice, vă rog să modificați / ce anume să modific? Eu văd diacritice. De unde să știu ce să modific dacă eu îl văd corect? / nu mă interesează, eu nu muncesc de două ori. / dacă am adobe writer vi-l trimit deja formatat / am febră, azi n-ar fi trebuit să vin la birou, dar vin pentru actualizările dumneavoastră, dar nu înteleg să muncesc și nu hotărăsc eu ce programe să vă dau și ce nu – deci nu. să plîngi cu vorbe. Și mă duc pe firul apei, dacă tot sunt pila cuiva măcar să comport ca atare, și mi se spune că mă grăbesc, că sunt impulsivă, că s-o las mai moale. Chiar azi, cînd sunt o cîrpă.
De situația efectivă a serviciului ăsta nou m-am plîns săptămîna trecută.
 
E cîte-o lecție în fiecare chestie. Cu siguranță e și aici, în ceea ce mi se întîmplă acum, dar simt că am depășit de mult limita mea de suportabilitate, ba chiar în viteză. Bungee cu o coardă cam lungă. Simt că plătesc cumva pentru momentele cînd mă gîndeam că mi-e bine.  O să văd ce și cum cînd o să ies la suprafață. Sunt singură, așa cum am fost mereu. Și cînd am avut nevoie de cîrje mi le-am făcut singură.
 
Hai, pictează-ți zîmbetul pe față și ieși între oameni.  Fiecare cu problemele lui, cu ecourile lui, cu nespusele lui ținute în sertare, cu tristețile și goliciunile lui. Genial, Dali.
 
Comments are off.
Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: