Skip to content

‘demolare’ umanum est

11 Jan 2008
Mămăliga nu explodează după 20 de ani. Singurul lucru care face poc este frenezia de a construi. Suntem ca după război. Decît să repari mai bine dărîmi. Se construieşte fără milă; milă de ce-ai demolat, milă de oamenii din zonă, ne-necăm în praf, ne-glodăm în noroi, în străzi mursecate de ţevăraie, ocolim macarale şi maşini cu ciment, şi la urmă ne uitam cu jale la rezultat, apărut peste noapte şi ca noaptea de urît.
De ceva timp am de gând să ies să fotografiez şi să postez pe net casele care încă mai sunt. Case cu stil, cu istorie, cu grădină, cu castani, cu poveşti personale, cu plăcuţe memoriale.
 
Spun asta, pentru că mă oripilez zilnic cînd văd, în ceea ce se vrea numit centrul istoric al Bucureştiului, clădiri mutilate şi mutilante.
 
O clădire mutilantă, adică una care-mi rămîne pe retină ca un reportaj cutremurător de prin ţări sărace este astaUnii o găsesc o fericită îmbinare între trecut şi prezent. Înainte vreme era sediul Direcţiei a Cincea. Uimitor, pentru mine, e că adăposteşte chiar Uniunea Arhitecţilor. Dunno. Mie-mi pare sinistră. Parcă-i un colaj. Parcă n-ar fi vie. În fine, vouă poate vă place, aşa că nu vă mai stric priveliştea. De gustibus.
 
Clădirea este în apropierea altei creaţii … – sincer, nu ştiu cum s-o numesc – monumentul revoluţiei din piaţa de la CC, treaba aia ca un kk tras în ţeapă. Mă doare ochiul. Bine că nu trec pe-acolo prea des. Nu am ajuns să văd alte capitale est-europene, şi nu ştiu decît de pe net şi din poveştile şi fotografiile altora cît sunt de frumoase. Praga, Varşovia, Budapesta nu sunt mutilate de arhitecţi nemiloşi, şi poate cam miopi.
 
De ce-am amînat pornitul la pozat? Pentru că mă temeam că voi avea neplăcerea să constat că am atras atenţia asupra lor. Poate că erau pitite pe vreo străduţă, printr-un colţ neştiut, şi poate-ar mai fi supravieţuit dacă nu se găsea vreun ochi de pozac disperat.
 
Aceastea fiind zise, trec ieri spre servici şi văd… o plăcuţă pe două picioare, care zice ceva cu o autorizaţie de construcţie, S + P + 5E, adresa: Negustori 1A. Trist, tare trist, ştiu, Zaza.
Autorizaţie de desfiinţare: august 2007. Autorizaţie de construire: martie 2007. Looks kinda odd to me.
 
Vila e foarte frumoasă, impunătoare, două etaje înalte şi mansardă, cu curte şi castani, după cum spuneam, ţinîndu-se bine pe picioare; se spune că aparţinea familiei Negropontes. De cîţiva ani era în litigiu pentru retrocedare, înghiţită de RAPPS imediat după Revoluţie.
La 1B e Agenţia Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, ANSVSA, ANSV. La 1C este sediul PSD Ilfov. Toate cele trei clădiri 1 A, B şi C au fost în aceeaşi curte cîndva, case boiereşti cu camere înalte, cu geamuri mari şi lemnărie de calitate, cu camere în spate pentru servitori, cu parchet adevărat. La 1B a fost sediul Editurii Tehnice prin anii 70, murs ont des oreilles cu siguranţă, şi fincă pe vremea aia se purta mocheta, a fost bine bătută în cuie în parchet, şi uşile de stejar capitonate-n fugă şi-n silă. Halal! Vila are uşi de cristal, sală de bal, scară interioară de 20şi ceva de trepte, camere la demisol şi cramă într-o hrubă în subsol.
Cum o fi în interior la 1A?? Pe cînd făceam poza deja se auzeau ciocane dinăuntru.
 
În curte erau mai demult cîini. Au fost ridicaţi cînd cu nişte filmări de-ale lui Castel Film care-au folosit casa "demolabilă" pentru un film de epocă. Altcîndva am văzut scoase din casă nişte paturi de spital, din cele înguste şi cu tăblie, metalice, ruginite, vechi, strîmbe, sinistre, parcă erau paturi de tortură. Şi nişte mese de ginecologie, tot aşa. Sub nici o formă casa nu e de lepădat. Arată bine, se ţine bine, nu e cu bulină, are curent la etaj şi cu siguranţă, cu un pic de aranjare, ai face-acolo nişte birouri de firmă care se respectă sau un sediu de ambasadă de mai mare dragul.
 
Pe aceeaşi stradă, Negustori, îşi duce ultimele zile şi clădirea, lungă şi cu intrare din două străzi, care a fost sediul RomHandicap pînă în oct. 2006. Deja are geamuri sparte, hălăduiesc aurolaci prin ea şi aruncă cu zăpadă-n trecători. Clădirea e mare, lungă, lată, cam urîtă, aduce a puşcărie mai degrabă decît a spital. Aia însă încă mai stă pe picioare, probabil că nu s-a găsit nimeni să o cumpere pe un leu, s-o demoleze şi s-o facă bloc. Dimpreună cu casa de pe colţ cu Teodor Ştefănescu, fost profesor la şcoala superioară de comerţ care-i vis-a-vis, care e într-un stadiu mult mai jalnic, fără geamuri, cu uşi zidite şi se vede c-ar fi fost şi un foc înăuntru.
 
Astea însă mai aşteaptă. Deocamdată, e important să fie rasă de pe faţa pămîntului o clădire care-ar arăta foarte cochet de-ar fi avut norocul să-ncapă pe alte mîini.
  
Resquiescat in pace.
Regrete eterne. 
Advertisements
13 Comments leave one →
  1. 11 Jan 2008 5:28 am

    Mda. Si nu, mai degraba, demolare inumanum est?
    Pozele, intr-o buna traditie, iarasi nu merg…

  2. 11 Jan 2008 6:04 am

    Nu uita: Ai promis sa fotografiezi
    si sa le salvezi cumva!

  3. 11 Jan 2008 9:11 am

    numai bune ca sa le vada americanu’ care merge 3 case mai incolo… am condus-o pe o tipa pana la pc acum vreo 2 saptamani si cred ca s-a cam speriat de gropile de pe botev si de pe negustori, saraca.

  4. April permalink
    11 Jan 2008 9:15 am

    la gropile-ti multe, case mai cornute.
    n-am avut alta rima. da’ intelegi tu mesajul. americanii de la pc sunt cam speriati de ceea ce vad, ca-i vad si eu destul de des. ies d-acolo ca si cum ar iesi-n jungla, si cind merg inspre, fac pasul mare si vioi ca sa ajunga mai repede…

  5. 12 Jan 2008 6:22 am

    Ne pare rau, dar pagina pe care o cautati nu exista.

  6. 12 Jan 2008 9:06 am

    In marile capitale ale lumii casele vechi sunt consolidate, sau refacute identic si pastrate. E un fel de a-ti prezerva identitatea nationala. Cel mai impresionant este in Viena, unde, foarte multe cladiri bombardate in timpul celui de al doilea razboi mondial, au fost reconstruite identic, patinate, pentru a nu parea noi. In zona de care vorbesti, mergeam la dentist, in Hristo Botev. Era o casa cu un glasvant mare deasupra salii de bal(care devenise camera de asteptare). Prin glasvant se vedea lumina de afara. E mare pacat, eu ador strazile vechi ale Bucurestiului, am lucrat in Doamnei, ani de zile, strabateam zilnic zona veche a orasului.
    Iar cladirea care adaposteste Casa Arhitectilor este o mare hotie, mie asta imi inspira: hotie.

  7. 12 Jan 2008 10:21 am

    Cat de bine te inteleg!Cata suferinta imi provoaca toate acestea!Vara trecuta i-am plimbat pe copiii mei prin vechiul Bucuresti,asa fragmentat cum este el acum.Am incercat sa le vorbesc despre faptul ca fiecare casa sau cladire vorbeste despre cel care a construit-o,de cei ce au locuit in ea, ca ele trebuie ocrotite si ingrijite pentru ca ele fac legatura in timp intre cei ce au fost,cei ce sunt si cei ce vor fi.
    Mi se pare o crima ceea ce se intampla.Cred ca asta se intampla fiindca Romania,in acte,nu mai este a romanilor!Urmasii celor ce ce ne-au cotropit de-a lungul istoriei si nu au reusit sa ne rada de pe fata pamantului,desavarsec acum prin "afaceri imobiliare".
    Cei ce ne demoleaza trecutul sunt,cu precadere turci,italieni,arabi si evrei.Toti acestia au primit concursul unor falsi romani instalati in fotolii de primari,arhitecti sefi si alte autoritati!
    Nu vedeti ca istoria se tot repeta?Pana cand vom permite acest lucru?!

  8. 12 Jan 2008 11:25 am

    Oh, e policlinica unde lucra mătuşă-mea, la naiba ghem.

  9. 13 Jan 2008 9:40 am

    pozele-alea iar nu ie. :(

    altminteri, mie nu mi-a displacut la propriu ideea cu cladirea aia "imbinata"… pina n-am vazut-o. nu s-au priceput deloc, dar deloc, parca au facut arhitectura la sectia de chiori si dezechilibrati, cu multe restante si acolo! este cumplit de proasta, iar cromatica iti face ochii sa singereze. poamele naibii, isi dau corijentele pe orasul asta!

  10. April permalink
    14 Jan 2008 2:38 am

    de data asta are ;)
    asta le-as face eu celor care dau aprobari d-astea de amorul artei. le-as schimba, adica, poza din buletin. :P

  11. 14 Jan 2008 10:08 am

    http://wulffmorgenthaler.com/strip.aspx?id=d373f4ab-9666-4974-

    n-are nici o legatura, cred ca shtiu, da’ na :)

  12. 20 Jan 2008 11:48 am

    La Varsovia nu fusai, da’ prin Praga am dat. Nici nu pot sa ma gandesc ca as putea vreodata sa incerc sa compar! :))

  13. mihaela permalink
    2 Dec 2009 12:44 am

    pana la urma ai fotografiat si uploadat pe vreun site fotografiile caselor acestea de care ai povestit? fiindca link-urile aici nu merg!
    si mi-ar fi placut macar o poza sa mai pot vedea …

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: