Skip to content

Noaptea de Mos Ajun

23 Dec 2007
Era seara cind ascultam colinde, ziurel de ziua, lerui-ler, la nunta ce s-a-ntimplat, astazi s-a nascut Hristos, haideti fratilor sa mergem, Domn Domn sa-naltam, am plecat sa colindam, ne dati ori nu ne dati, … in surdina, alaturi de Europa libera si de covrigi, nuci, mere, si un pahar de vin. Mai inainte, avea grija sa-ncarce o baterie de masina, ca se lua curentul, si sa nu piarda ascultatul colindelor Madrigalului, inregistrate prost, cu zgomot, pe o caseta.
 
La urma le cinta el, incet, oarecum subtire pentru fizicul lui impunator, accentuind versurile care-i placeau: … mititel infasetel in scutec de bumbacel, … Hristos, mesia cel luminos, … sa faca din blana lui vestmint frumos Domnului, … cerul arde luminos, … si ingerii cintau in cor cu flori de mar in mina
 
De obicei, in zilele astea, aveam musafiri. Masa era imbracata in rosu si cu vase de lut sau lemn, cu cani de smalt si servete de bumbac, cu piine de casa facuta de bunica. In jurul mesii se depanau povesti multe, ca mincare, deh, mai putin. Bradul era facut, luminarile erau ornate, si fiecare camera avea ceva beteala si globuri.

Erau ierni in care ningea.

Erau ierni cind tata ma plimba cu sania – erau case unde-s acum blocuri; invatam sa scriu litere in zapada proaspata, sclipind de la cele citeva becuri de pe strada si faceam mini-oameni de zapada; era si zapada care nu se lasa bulgarita, asa ca luam un pumn si ii aruncam in fata tatii; inca nu eram la scoala si-mi explica ce-i aia ‘scoala’ si cum e p-acolo. Copil de Bucuresti, treceam pe strazi, pe linga curti si garduri, si ma iteam sa ma zgiiesc la ei ca la zoo, dar nu mi se parea cine stie ce interesant, cel mult fluieram curcanii si ma deranja injunghiatul porcilor. Tata-mi dadea turturi de pe la cismele sau stresini, sa-i sug. Spre disperarea mamei si bucuria mea.
 
Apoi venea seara de Craciun, adica pe 24. Aveam un unchi care se deghiza in mos, bunica mea croise haina, cu stelute si blana alba la gluga, sotia lui il machia sa nu-l recunoastem (mai avea si un deget lipsa de prin razboi, si trebuia musai sa poarte minusi, sa nu se dea de gol). O intreaga regie de coconeturi pusese la punct toate detaliile ca sa surprinda doua bucati copii, eu si var-miu, si sa le puna amintiri de neuitat in suflet. Si noi lor, la schimb. Ochi critic inca de kid, fireste ca observasem pe fundul sacului mosului o perna d-a noastra, pusa acolo ca sa fie sacul mai mare. ‘Mosule, perna d-aia avem si noi, tu de unde-o ai?!’
 
Tata e suparat si nu vrea sa manince nimic. Nucile si covrigii sunt prea tari, merele-s taiate subtire si n-au nici un gust, iar vin a luat o gura si mai mult n-are voie. Asa ca n-am mai mincat nici noi.

Si nici pe Hrusca din caseta nu-l aude. Cinta prea repede pentru viteza lui de intelegere.

Dar e bine ca e. Si e bine ca sunt aici. Si e bine ca scriu acum. Si ca am despre ce sa scriu. Nu ma las sa-mi fie frig.

Mai devreme am inginat amindoi versuri de colinde, si mama a plins.

Advertisements
24 Comments leave one →
  1. 23 Dec 2007 9:16 am

    Frumoase amintiri – parcă le (re)simt şi eu, colindele alături de Europa Liberă, zăpezile de altădată… Bine că le petrecem pe cele de acum ca să ni le reamintim şi pe celelalte.
    Sărbători cu drag şi împodobite cu lumină!

  2. isa permalink
    23 Dec 2007 11:14 am

    Sa-ti aduca Mos Craciun si un dram de fericire, Moniq, ca meriti. Si putere sa treci peste incercari.
    Urmeaza o noapte magica. Spune-i Mosului ce doresti, si el o sa implineasca. Asa este, am citit eu intr-o carte.

  3. April permalink
    23 Dec 2007 11:17 am

    da, Izule, asa o sa fac.
    si tu sa faci la fel, draga mea. ca dorinte implinite nu strica nimanui!

  4. ionut permalink
    23 Dec 2007 11:35 am

    La mine la ţară, acum ~25 de ani, Mos Gerilă şi-a luat una după cap de la bunică-mea. Asta pentru că a atins cu bradul tocul de sus al uşii şi a crăpat astfel steaua din vârf. Iar cu Buni nu te jucai.
    Sărbători fericite.

  5. puck permalink
    24 Dec 2007 1:37 am

    Sarbatori frumoase! :)

  6. 24 Dec 2007 2:56 am

    hi, ce mi’am adus si eu aminte de tzurtzuri si de tata :) si de zapada pe care n’am vazut’o de cand eram mica’mica.Inca cred in Mos Craciun.Sper sa primesti ceva frumos ca tine sub brad, april!

  7. umm permalink
    24 Dec 2007 6:10 am

    Cineva mi-a urat asa: fie sa te bucuri de tot ce esti, inclusiv de minunatul dar al intristarii ca nu mai esti ce ai fost candva. Iti dau si tie urarea asta, fata buna.

    Sarbatori cu pace, Aprilutz!

  8. 24 Dec 2007 9:30 am

    Toti avem amintiri frumoase si triste, in preajma sarbatorilor, toate ne invadeaza mintea. Prezentul e asa cum e, pentru fiecare. Fie ca cele frumoase sa le domine pe cele triste. Sarbatori linistite!

  9. 24 Dec 2007 10:02 am

    la multi ani, multa sanatate si fericire, succes deplin si implinirea tuturor dorintelor.

  10. april permalink
    24 Dec 2007 10:21 am

    depinde de intristare, Umma. nu toate intristarile-ca-nu-mai-esti-ce-ai-fost-cindva sunt un dar. unele sunt un dar otravit.

    bleah, sunt negativista.
    iarta-ma, Umma.

    sarbatori fericite si luminate tuturor.

  11. sakar permalink
    24 Dec 2007 11:12 am

    Mi-au dat lacrimile de la tristetea ce razbate din randurile astea de mai sus… eu zic ca prin ceea ce treci tu acum e un fel de acoperamant peste amintirile cele dragi din copilarie si parca le resimti cu durere in limba si un gust amar… chiar imi pare rau, sincer rau.
    Iti doresc ca de acest Craciun sa treci cu bine de tine si de ce simti, si poate ca vei aduna atata tristete cat sa dai pe dinafara si sa te golesti si sa incepi sa strangi din nou amintiri vesele pentru momentele cele rele ce te vor mai vizita.
    Iti doresc succes si mai ales Sarbatori fericite tie si celor din tine :)

  12. april permalink
    24 Dec 2007 11:15 am

    nu stiu cine esti dar iti multumesc.
    nu mai e nimeni prin mine. batrinii se sting, tinerii pleaca. e un sat pustiu.
    da, poate-ar fi o idee sa adun din nou. numai sa pot.

  13. 24 Dec 2007 11:32 am

    Faptul ca inca ii ai pe amndoi alaturi e si el un dar! Bucura-te de ceea ce ai bun, si mai tarziu, va veni si restul!

  14. sakar permalink
    26 Dec 2007 3:43 am

    Sunt o fata :), de 23 de ani, plecata din tara de jumatate de an, si posturi mai adanci si mai pline de tristete decat ale tale nici ca nu am mai gasit… si imi pare rau ca doar asta este ce imi ramane dupa lecturare, parere de rau ca de aici nu razbate si altceva decat amaraciune…
    Ti-as dori sa gasesti un suflu nou de energie care sa iti racoreasca cerul gurii asa cum numai o limonada reuseste vara, la pranz, pe strazile din Bucuresti.
    Iti doresc in noul an sa te racoresti, spalandu-ti fata cu noi sperante si ganduri bune!
    Imbaiere placuta si te imbratisez cu mult drag, chit ca nici nu stiu cine esti.
    Asta conteaza mai putin :)
    N

  15. april permalink
    26 Dec 2007 3:54 am

    Esti de milioane, draga mea.
    Imi pare rau c-ai trecut tocmai acum pe-aici, cind scriu asa cum ma simt. Mda. Cu ocazia asta mi-am si pierdut citiva cititori, care m-au tras de mineca mai demult, dar intrucit nu prea dau semne sa-mi revin, ei au preferat sa plece, sa nu mai treaca pe-aici, sa nu mai comenteze.
    O sa-mi revin si eu, cindva o sa fiu phoenix, dupa cum ziceam. O sa-mi beau limonada, o sa-mi ard penele vechi si o sa fiu multumita de mine. Am speranta asta.
    Am si insemnari mai vesele, zau, doar scriu de 4 ani.
    Lectura placuta si te mai astept.
    Sarbatori fericite!
    M.

  16. sakar permalink
    26 Dec 2007 4:35 am

    Am facut-o de oaie, nu?
    Te-am suparat :(
    Imi cer scuze, sunt o ametita, vad, din prea mult elan, acum imi dau seama ca din mesajul meu se intelege ca blogul tau ar fi o gaura neagra de tristete si deznadejde, si nu e asa!!!
    Dragi cititori si colegi ai butonulului Comenteaza, M sau cum o stim cu totii, April, scrie frumos si din inima, adica sincer si cu gand curat, despre ale ei, care sunt si asa si mai pe dincolo, adica si cu apa in ochi si cu zambet intre buze, si despre soare si despre intunecimea lunii, si eu o iubesc, de cand am consumat pe nerasuflate povestea calatoriei la evrei. Atunci am zarit-o printre randuri, o femeie mai altfel, incercata si miloasa, cu speranta stirbita doar putin si ochii pierduti in ideile din ea, atunci am vazut animalutele de lemn care pazesc paginile ei, credincioase ca cei mai buni dulai, atunci am intalnit-o si aproape zilnic ii trec pragul in ograda.
    Ok, ma opresc acuma ca sa nu spuna careva ca-s vreo ciudata, si ma rezum la a atrage atentia ca aterizand aici, iti vei lua o portie dubla de viata, cu o felie impresionanta de speranta dimpreuna cu o garnitura de amaraciune si verticalitate reala, intepenita in viata grea prin care incercam sa trecem cu totii, care cu penele mai ude, care mai pe langa mal, in apa putin adanca.
    Marturisesc ca eu sunt indragostita de randurile ei si spun tare ca ceea ce le face deosebite este chiar nota asta doar putin aplecata in amaraciune… blogul ei este unul al sperantei amarui.
    Cu drag,
    N

  17. 28 Dec 2007 2:35 am

    Pentru puţin.

    Zaza "aceea", da. Şi m-ai făcut curioasă, ceea ce nu se întâmplă des: adică cum aceea?:)

  18. 28 Dec 2007 4:05 am

    = aceea pe care o citesc eu din doasca-n doasca de nu se poate pierde o zi ca dup-aia nu mai poti recupera + aceea care aproape niciodata n-a comentat vreun rind la comentariile mele din blogul ei + aceea care le stie vorbi si scrie, de-mi vine sa fac pe stalker-ul si sa ma duc prin locurile pe unde face pe Sherlock Holmes, numa’ s-o vaz de la distanta, sa vaz ce lighioana e si cum arata p-afara, ca pe la neuroni se vede c-arata bine + aceea care are tot atita singe de Teleorman in vine cit am eu.
    Aceasta Zaza.

  19. sakar permalink
    28 Dec 2007 4:12 am

    …. si N vine de la Nicoleta :D
    [era prea mult mister acolo si sincer nu vad vreun motiv :)))]
    Te sarut si ca sa nu uit, iti zic de acum La multi ani cu ploaie, aia datatoare de roade dulci, numai bune de mancat!

  20. 28 Dec 2007 5:31 am

    Da, recunosc, nu prea răspund la comentarii, să-mi fie ruşine.

    M-am fâstâcit…

    Biiineee… lasă că vezi dumneata, cucoană! :)

  21. April permalink
    28 Dec 2007 11:48 am

    Zaza _aceea_?
    Multumesc.

  22. 28 Dec 2007 11:49 am

    Excepţional text, bravo!

  23. 31 Dec 2007 7:56 am

    E oficial, doamnă, sunteţi în fruntea aplauzelor furtunoase ale lunii decembrie!

  24. ceau permalink
    31 Dec 2007 8:45 am

    as dori sa te incurajez,sa-ti spun ca totul va fi bine…din pacate numai timpul decide…
    in acelasi timp insa,bucura-te ca sunt cu tine,ca poti sa-i imbratisezi si sa spui "la multi ani,mama si tata!"…eu nu mai am cui!
    dar am familia mea,copiii mei,care ma ajuta sa trec peste toate,chiar daca durerile lor devin si ale mele,trecem impreuna peste ele si ne bucuram de tot ce ne face placere!
    asa ca ,fruntea sus si cu Dumnezeu inainte!
    sa ai un an mai bun si mai frumos decit toti cei care au trecut!
    la multi ani!
    daca nu stii de unde sa ma ei ,iti spun eu: ne-am intilnit prin blogul lui fraport,pe vremea cind mai scria..poate semnam altfel atunci ,.nu mai stiu,cred ca ti-am trimis si un mail,dar ce mai conteaza?
    noi sa fim sanatoase!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: