Skip to content

Octombrie

3 Oct 2007

a venit si pe-aici. Mie mi-a-nceput numaratoarea inversa, citeodata dimineata dau de ea fara sa vreau. Inca atitea zile si.

Si?

Octombrie … Acum un an pe vremea asta o sa fie un refren care o sa-mi zgirie sufletul de oricite ori o sa mi-l aud cintat in creier, fara sa vreau. Dar va fi acolo, la naiba. Montaigne russe fara centura de siguranta.

 
Seara vine devreme, soarele face poc in apa mult mai repede ca-n apusurile de pe cimpul din VV sau cele de pe Dunare. Iar am pozat apusul din toate pozitiile. Marea n-are lucirile pe care le are la rasarit, in Marea Neagra. Si nici nisipul nu stie sa reflecte asa frumos soarele si luna.

E mai frumoasa plaja de la noi. Zau ca e.

 
Poate pentru ca m-am obisnuit sa aud copiii strigind in romaneste. Poate pentru ca la noi nu face nimeni cursuri de evanghelizare mozaica ( :D ) pe plaja. Poate pentru ca nu-mi ia o jumate de ora sa ajung la ea, atunci cind imi pun in gind sa plec la plaja. Poate pentru ca marea e mai putin sarata si nu lasa grunji de sare pe firele de par. Poate pentru ca nisipul e mai mare si cade singur, si sunt scoici mici mici prin el, si se vede ca e din scoici, la urma urmei, nu din piatra. Poate pentru ca marea aia e a mea. Iata-ma pe o plaja cu nisip alb (fara palmieri si fara mare verde), si neplacindu-mi cine stie ce. Mare verde e-n Haifa. Am fost intr-o zi in fuga si am vazut-o, era acolo, dar eu eram in masina, pe deal, si m-am uitat lung la ea, doar.
 
Am mai facut un drum la Ierusalim. Duminica, de data asta – pentru ca ni se spusese ca data trecuta a fost nebunia aia pentru ca era simbata, adica zi de tirg. Eh. A fost la fel de plin. Doar ca fiind singuri, nu legati de o turma de oameni, am putut bate strazile cum ne-a venit. Asa ca am descoperit si zone unde nu-i chiar asa bazar. Am vizitat minastirea Sf. Haralambie, si m-am gindit la tine, A. E greceasca, si ne-au primit o maicuta cit o schioapa, batrina si zimbind larg, care mi-a explicat despre viata lui Haralambie si moartea lui, si care la iesire ne-a dat bomboane. O sa-ti trimit poza pe perso. Am vazut o minastire, tot greceasca, Sf. Gheorghe, care ocupa etajul unu al unei constructii cu doua etaje. Adica era cam asa: la parter, niste copchii ai unei familii, sau mai multe, cu cipilici, deci evrei. La etajul unu, minastirea, cu clopotele ei si tot ce-i trebuie. La etajul doi, alta familie, cu balcon cu flori si blugi intinsi la uscat. Cam asa-i p-acolo, inghesuiala mare si religii multe. Am vizitat si biserica Siriaca, cea mai veche biserica din lume, ridicata prin anul 60 si ceva, si darimata de Titus in 71. Cica acolo a fost Cina cea de Taina. Am auzit Tatal Nostru in aramaica, limba in care l-a spus Isus, pe Munte.
Apoi, mai pe seara, cind negustorul se saturase de oameni si de comert, aproape am fost ushuiti de vreo 4, plini, dar plini, de nesimtire – feelingu’ meu zice ca erau ahrabetsi, toti, da’ hai sa ma fac ca nu. Orasul vechi are patru cartiere, musulman, evreiesc, crestin si … armean. Majoritatea lucrurilor importante sunt in zona musulmana (mult din Via Dolorosa ‘Delarosa’, cu bazarul ala jegos, dar nu si Sfintul Mormint), inclusiv zidul pe care-s pling evreii supararea (partea unde dau cu capul e-n zona evreiasca, dar de la jumatatea pietrei incolo e musulmana … daca va imaginati una ca asta), si asta probabil ii face cumva mai ‘stapini’ in zona. Din cind in cind intrebam "Aici e Palestina, sau Israel?". Hm.
 
Am incercat sa fotografiez strada, si o sa pun pozele con la proxima. Acum sunt la un internet cafe cam aglomerat, si se uita lumea-n ecranul meu, nu poci umbla cu poze ‘compromitatoare’ sub nasurile lor. Compromitatoare, zic, pentru c-am incercat sa pozez perciunatii lor ultrareligiosi, care umbla – ahem, fratii mei – cu numele Domnului pe cap si pe mina. Adica cu un firicel ca de matase sau catifea, cu care-s incing fruntea pe sub palariile alea mari (dupa cum ne-a zis un ardelean, bune de mers la cosa, ca te feresc de sore), si care coboara pe la ceafa si se prinde in spirale pe mina dreapta, pina la palma si degetul mijlociu. Am vazut unu’ legat asa la mina, si am ramas masca. Mi s-a spus si cum ii zice firicelului asta pe care scrie numele Domnului… whatever. Ca de perciuni de toate marimile si onduleurile, si de caciuli de blana sau palarii cu boruri mari, ca de amish, si de sfori atirnate de bracinar, e strada plina.
[edit: Se numeste tefilin, si de fapt e vorba de niste cutiutse, doua la numar, una prinsa pe cap si una pe mina.. uite aici link]
 
Masinile merg cu farurile aprinse de la 6 seara. S-a facut mai racoare. Soarele nu bronzeaza, doar incalzeste, dar baie inca se poate face. Ice coffee-ul nu mai e chiar asa binevenit. Tusesc, imi trag nasul. Imi tot fac basici in talpi, indiferent de incaltari, toate rod, si rosatura se oarecum infecteaza. Umblu cu bandaje, ca leprosii.
Intr-o zi a plouat. 7 picaturi pe un parbriz, intre doua semafoare s-a si oprit. Au denumiri pentru prima ploaie a sezonului (mult asteptata) si pentru ultima.

Pina si terasele si-au schimbat muzica mai vesela in ceva mai soft, mai de toamna, 80s de septembrie a lasat loc la 70s de citeva zile. De o saptamina e festivalul Sukkot – al recoltei. Iar nu se lucreaza. Lumea sta prin corturi (patratoase, cu acoperisul subtire, din paie, ca sa se vada cerul, si ridicate anume pentru festival, prin curti, balcoane, holurile hotelurilor), si primeste oaspeti. Pentru ei septembrie e un fel de decembrie.

Am de luat cadouri.
 
This long road. This empty street.
Unde sunt? Unde-am fost? Ce-am cautat aici? Ah, da, am fost in concediul legal de odihna pe anul 2007. Am citit carti, am vazut filme, am mers mult pe jos, am urcat la etajul 43, am fost la Ierusalim si la

Haifa

, v-am povestit si voua.

 
Ne vedem peste 10 luni, nu?
Cu voi o sa ma vad mai curind. Desi tare mi-as lua o pauza.
 
[insemnare inceputa pe 3 octombrie si terminata si postata pe 8 octombrie, hence the date.]
Advertisements
2 Comments leave one →
  1. exq permalink
    9 Oct 2007 7:58 am

    don’t do "acum un an pe vremea asta". face rau. si nu ajuta.
    imi dau seama cum suna, dar tu stii ce vreau sa spun.
    si aduna tot sufletul in "atatea zilele" care mai sunt. o tina de cald la iarna.
    pup cu drag Aprilitza.

  2. 10 Oct 2007 12:38 pm

    Aaaaa !

    PS.
    Anul trecut pe vremea asta erai cu-n intreg Ierusalim mai saraca ! Mai acordati o tira interes si jumatatii pline – machericelor (sic!)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: