Skip to content

Doctore,

27 Apr 2007
nu stiu ce se intimpla cu mine.
Uite, de exemplu, uit. Stiti, obisnuiam sa am memorie buna. Lumea din jurul meu se baza pe ea. Si eu ma bazam pe ea. Inca mai tin minte chestii care nu-mi folosesc la nimic. Decit asa, ca simple amintiri.
 
Acum, de exemplu, stau sa ma gindesc daca eu am scris un CD (cu niste date cerute de cineva), si i l-am dat, sau nu. M-as face de ris sa intreb persoana aia ‘auzi, eu ti-am scris CDul si ti l-am dat ieri?’ Obisnuiam sa-mi aduc aminte si chestii conexe dintr-o intimplare, o stire din ziar sau auzita la TV pe care-o puteam reproduce aproape in intregime, fara sa ma fi straduit sa o retin. Acum nu mai pot.
 
Mi se pare ca timpul trece foarte repede. Luni-Vineri-Luni-Vineri.. mult prea repede. Incerc sa-mi aduc aminte chestii de acum 3 saptamini, o luna jumate, 3 luni.. incurc datele. Noroc ca fac poze ca un japonez disperat, si ma uit la pozele alea, si-ncerc sa refac informatia pe care o pierd.
 
Ieri vorbeam cu o prietena, si ea-mi spunea ca o paste o depresie adinca. Incercam sa-i ridic moralul, dar nu prea aveam de unde. Nu stiu daca sunt si eu depresiva. Stiu ca-s epuizata nervos.
 
Diminetile ma trezesc cu un zgomot in urechi, ca si cum ar fi niste boxe pornite dar fara sunet, un biziit enervant. Si sunetele ma deranjeaza, parca as avea volumul dat prea tare. Ar mai fi si niste dureri de cap strasnice, asa de tari ca mi se face greata.
 
Citeodata simt de parc-as avea o perna pe creieri. Am mintea infundata, si fac eforturi s-o scot de acolo. Imi beau cafeaua la servici si fac exercitii, in cap. Incerc sa povestesc cite ceva, si nu-mi gasesc cuvintele.
 
Sunt trista, doctore. Obosita. Deunazi ma intrebam cind am fost eu fericita ultima data. Fireste ca nu mi-am adus aminte. Bucurii marunte, da, astea sunt. Si sunt multumita ca sunt. Dar fericirea aia, linistea, siguranta, sufletul usor… ehei, sunt pierdute, si nici nu stiu cind s-au pierdut.
Gasitorului recompensa. Sau le declare nule.
Ar mai fi si un sixth sense, care spune ca lucrurile nu-s asa cum par.
 
Nu pot sa ma pling de munca. Uite, am timp, vedeti cite-nsemnari fac pe blog in ultimul timp?
Am fire albe mai multe ca mama. Cred ca am imbatrinit. Of, Laura, ce dreptate aveai.
 
—-
Edit:
"There was a devout nun in the XVth century who decided to make a pilgrimage to Jerusalem; and she belonged to an order that wore bags over their heads. And the mother superior told the nun that if she walked through the countryside with a bag on her head, she would scare people. But the nun insisted, so the mother superior allowed to her to walk around and around the cloister, every day for three years until she covered the equivalent distance to the Holy City. At the end of her journey the nun was so exhausted that she collapsed. A doctor was called. After examining her he announced that she was too weak to make the return trip. The nun died shortly after."
 
Ca si cum nu mi-ar fi ajuns pe ziua de azi. Tocmai am descoperit ca [link] implineste anul asta şaizeci de ani!
Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: