Skip to content

prier

2 Apr 2007
Am fost un pic pina la mare in uichendul asta.
 
Atit cit sa:

– speriem (ca n-am fost singura) angajatii Frontierei din VV. Am intrat pe usa lor ca trei floricele si am intrebat de cazare cu aerul cel mai natural – parea c-am fi avut costumele de baie pe noi si prosoapele pe umar…

– inghet de frig pe plaja, simbata. Vint. Frig. Vint.

– ma-ntristez. Erau mai multe betoniere decit autoturisme. Infloreste Vama mea, ma uit la ea si simt ca-mi creste inima. El Comandante se transforma intr-o

vila

cu etaj si citeva casute in fatsa. Si in continuare se ridica hoteluri, moteluri, vile cu ts-shpe camere, etc. Suntem salvati. :(

– nu reusim sa dam gata o sticla de Jack in 4 oameni, intr-o seara. Eh, am imbatrinit.

– nu apuc sa vad plaja si Golful Francez din 2 mai. Too bad. Originalul ‘AprilSea’ fusese in 2 mai. Acolo, atunci, apa era verde si sticloasa. In VV era tulbure si cu valuri de surf.

– ma-ntristez, din nou. Gunoaie peste tot. La dus, p-autostrada, pe linga tentativele de parcari fara nici o utilitate suplimentara, munti de gunoaie. Din tren, la intoarcere, tone de gunoaie. Pe linga linii, pe la marginea oraselor – Constanta, Fetesti, Ciulnita, Bucuresti – peste tot, drumul era bordat de pestritseala mizeriei de toate formele si calitatile, completat cu corcodusi infloriti. Cind o sa-nverzeasca peisajul n-or sa mai fie asa evidente. Dar vor fi tot acolo, completate cu altele noi. Sufocant. Trist.

– constat ca dragii de catei s-au invatat si cu trenul. Stau la cite-o trecere din aia peste linii si asteapta frumos sa se termine citamai masinaria, cu rotile ei mari cu tot. Ca si la trecerile de pietoni.

– nu recomand nimanui sa circule cu trenul pe ruta aia. Intirzierea a fost de 40 de minute, si nu e sezon estival, cind se incing sinele. ‘Rapidul’ meu a oprit in cimp, intre gunoaie, prin padurici si pe unde putea. Ba chiar la un moment dat am asteptat sa treaca un marfar din partea ailalta. Se repara linia de tren. Se repara? Da, am vazut multi lucratori in portocaliu dormind pe cite-o platforma de marfar, printre drugi de lemn innegriti de pacura. Somn dulce, in duminica Floriilor.

– maninc o ciorba de vacuta. Singura available la Popas.

– podul lui Saligny e neintretinut. Sinele de cale ferata au fost furate, iar picioarele podului au gropi adinci pe linga. Probabil ca-n citiva ani se va descoperi necesitatea de a-l dinamita.

– fac poze, fireste, cu marea. Nu cu lumina pe care o stiam, nu cu nuantele pe care le stiam, dar ok.

– zimbesc. in compartiment (again… trenul… m-a marcat calatoria asta :) ) eram 4 oameni si doua laptoape. La unul s-au vazut filme. Eu rasfoiam Unica.

– vad ca drumul national pe care se circula inainte de a fi autostrada e pustiu. Pustiu. Si marcat de desnadejde, pe alocuri. Deh, daca nu-l mai folosesc decit carutele…
 
Dar, asa cum acum 4 ani Aprilie incepuse in Paris, cu o boare de flori si de ploaie peste Notre Dame, Aprilie 2007 a venit din larg, cu vint, valuri mari si cu miros puternic de nisip, mare si scoici.
 
So be it.
April & the Sea
 
edit, 3.04
Mi-am adus aminte de o alta nedumerire de-a mea, mai veche: cum fac oamenii potecile? De ce sunt atit de strimbe? Vezi poteci prin cimp, d-alea facute la pas, strimbe de nu-i adevarat, cu curbe care nu ocolesc nimic… par facute de copii in joaca, dar sunt folosite de oameni maturi… Me no get it.
 
Sh-ar mai fi o intrebare: in goana dupa ‘fiervechi’, vagoanele de tren vechi stravechi de ce stau in continuare pe sine? Le apare iarba prin cantul de la geamuri, si tufe de corcodusi printre sinele pe care stau de ani… dar nu muta nimeni de-acolo tonele de fier care ‘imbunatatesc’ nivelul de gunoi vizibil cu ochiul liber in fiecare colt. :(
Advertisements
8 Comments leave one →
  1. 2 Apr 2007 9:16 am

    bre, trist, da-i trist si "watermarku" ala enorm care ne-aduce cu picioarele-n marea rece… wtf?!

  2. mack permalink
    3 Apr 2007 1:00 am

    daca nu stii cum e cu potecile, uita-te la Calauza, cum cauta casa :)
    si da-i cu watermnarku’ (si eu stiu ceva)!

  3. 3 Apr 2007 2:16 am

    in paris … am biletul luat, numai ca nu ma mai duc :( pentru ca am un meeting in Turcia de la care nu pot lipsi, asa ca fac cadou un bilet la Lisa in paris pentru doritori

  4. 3 Apr 2007 2:47 am

    vai, aprilule, ce mi-a placut insemnarea asta…..zau. la inima mi-a mers. si watermarcele mi se par inspirate,asa…"watery". si poza de sa dea valul peste privitor…..acuma nu stiu daca o fi ceva subiectiv, dar insemnarea asta nu a fost chiar asa de trista. a fost o insemnare de mare pe vant si frig, dar asta nu inseamna neaparat trist. nu?

    iar vagoanele antice si de demult, cu iarba in ele….e romantic, baaaaaey! :)

  5. April permalink
    3 Apr 2007 3:24 am

    nu e sad insemnarea. e despre frig si de mare… desi pare c-ar fi despre trenuri si gunoaie ;)
    a vorbit ascendentul meu, iarasi.

  6. April permalink
    3 Apr 2007 9:04 am

    mda. pot cel mult sa-ncerc sa-l fac mai transparent. in rest, stiu eu ce stiu.

  7. 3 Apr 2007 9:06 am

    …mi-ai facut dor de duca Aprilut :)

  8. April permalink
    3 Apr 2007 9:49 am

    :) pai pina una alta, tu cica te duceai la concertul Lisei din Polonia, nu?!?! si veneai cu poze, nu?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: