Skip to content

Refugiat

13 Dec 2006

Conform DEx: REFUGIÁT, -Ă,

refugiaţi, -te, adj., s.m. şi f. (Persoană) care s-a retras undeva sau la cineva spre a se adăposti, spre a găsi sprijin sau ocrotire în faţa unei primejdii, a unei neplăceri etc.
 
Conform lui I.: am fost in Iordania, in Malaesia, in Liban, in Serbia, in Egipt, in Palestina, in Siria, in Turcia,  si apoi am venit in Romania. Daca ma intrebati acum o luna jumate unde mi-a fost mai bine si unde m-am simtit ca acasa, as fi spus ca in

Romania

. Dar acum nu mai pot sa spun asta.

I. e in

Romania

de 4 ani. Are 28, si de la 17 a trebuit sa-si intretina familia (mama, doua surori si o verisoara). E din

Iraq

, inalt, cu pielea alba si ochii cind eram mic erau albastri, de fapt se schimbau in functie de haine, acum s-au facut asa, verzi caprui, mama spune ca m-am corcit, si e crestin, Baptist.

I.
spune ca a invatat Romaneste in tirg, adica de la tigani, tarani, oameni simpli. Si ca a fost invatat sa injure aproape in loc de ‘buna ziua’, si ca abia dupa jumatate de an a aflat ce spunea. Sunt oameni de aici de la voi care ma intreaba pe mine ce scrie la ziar. Am fost frizer, coafor, am vindut in piata, am curatat mesele de la barul unor prieteni de-ai mei, am facut de toate. Acum am afacere in Europa, dar nu e a mea, e a unui prieten, nu sunt eu seful.
Am vorbit de credinta lui. In

Baghdad

gasesti cite doua trei biserici in fiecare cartier. Si nu se supara nimeni, religia e personala.. Noi suntem asa de doua mii de ani, de fapt am venit din Palestina, de asta si suntem asa albi.

Aici ai fost la vreo biserica? Nu. De ce sa merg? As merge, de fapt, uite, am mers, dar nu mai am nevoie. Biserica mea e in sufletul meu. Sa stii ca eu am vrut sa ma fac preot, dar cind am vazut ca si asta e un servici ca orcare altul, am renuntat.
Si ce s-a intimplat de nu-ti mai place de Romani? A.. nu.. de placut o sa-mi placa. Nu vreau sa plec, decit daca sunt ridicat de pe strada. Cine sa te ridice? Nu stii? Uite-asa, vin si zic ca ai incalcat legile tarii, da’ tu nu stii ce-ai facut, ca au voie sa nu-ti spuna. Asa scrie la lege, ca ei pot sa nu-ti spuna de ce. Si te expulzeaza, chiar daca esti aici de 20 de ani, si ai acte. Dar nu as vrea sa plec de-aici, pentru ca voi sunteti tot asa, cu traditia, ca noi. Voi respectati pe batrinii vostri. Si pe familiile voastre. Si la voi femeile sunt crescute stiind ca acasa ele sunt stapine, dar in afara casei nu se discuta hotaririle barbatului. Eu vreau sa ma sfatuiesc cu nevasta, sa discut, sa punem lucrurile la punct amindoi, dar numai acasa. Daca am iesit din casa, sa n-aud nici un cuvint, si nici sa nu treaca prin fatsa mea.
Voi ati combinat aici din toate lumile care au trecut pe linga voi. Si obiceiurile, si frumusetea. E perfect.
Mai prost e ca nu respectati cuvintul dat. Si ca nu respectati omul, oricum ar fi el. In strainatate se respecta si cuvintul, si omul, dar ei sunt reci. Am dat cuiva cu imprumut 80mil. si cind am avut eu nevoie de un girant, atit voiam, nu bani, ci girant, persoana aia nu m-a girat, ca nu-i inspir incredere. Asta s-a intimplat. Dar eu aveam bani inca dati la ea, si ea nu a vrut sa ma ajute sa capat si eu bani. Si nu i-am spus ‘ia, da-mi-i p-aia care-i am la tine’, ca eu am vrut sa fiu om.

 
Buna ziua, ma numesc D., si ma bucur ca te cunosc. Sper sa ne mai vedem. Un negru din

Mali

, vorbind frumos si clar Romaneste, un pic graseiat, si zimbind incurajator. Mi-a adus aminte de primele lectii din orice manual de invatat o limba straina.

 
Uite, il vezi pe E.? El e din

Congo

si a vindut mere in Piata Amzei. Acum are afacerea lui.

Aici e atelierul de croitorie, si M. trebuie sa stringa toate fetele si sa le puna la lucru, si ele mai mult nu vin, ca incearca sa-si gaseasca de lucru prin Bucuresti. D-asta e si asa obosita. A. (din Kurdistan) e haotica, ametita, mai mult strica, si e pacat, ca dup-aia vine M. sa faca ordine si uite-asa, treaba nu merge. Dar A. gateste extraordinar, ti-am zis de carnea aia tocata cu mina, amestecata cu griu… Si M., o stii, nu? E din Zair, ca si sotul ei.
Ti-am povestit? Cind lucram dincolo, am primit o sponsorizare de la o fabrica: sosete. Aveam sosete cit sa umplu un depozit. Si veneau la mine refugiatii, te rog, ajuta-ma, vreau niste lapte praf pentru copil, n-am, vreau niste orez, n-am, vreau niste medicamente, n-am, dar nu vrei niste sosete?! Era penibil, penibil rau.
Ea e D., e o draguta, tot de prin Congo, si are o fetita, o bomboana! Acum incearca sa mearga cu ea pe la casting-uri, poate mai face ceva bani. Ce bani, ca nu iese nimic. Iti dau 500.000 pentru o zi intreaga de stat acolo, si de frecat copilul pina plinge. Nu mai merg. Trebuie sa gasesc altceva.
 
La un moment dat, M. zice: facem un birou, sa ajutam emigrantii sa emigreze mai departe.
 
La sfirsit, cind ramasesem numai citiva, (din care 3 romani), vorbeau linistit si asezat despre cit

fumeaza

I.

pe zi, (patru pachete? Esti nebun, omule?? – un Congolez catre un Iraqian), despre proiecte care ar trebui puse pe hirtie, despre atelierul fetelor, despre amenajarea birourilor, despre o biblioteca, despre bani.

  
In romaneste. In limba mea natala.
Advertisements
6 Comments leave one →
  1. 15 Dec 2006 5:45 am

    Toate bune şi frumoase, dar se scrie Malaysia, Irak, Bagdad, irakian (şi congoloez, român se scriu fără majusculă). Kurdistan şi Palestina nu există ca state, la fel şi Zair (care e actuala Republică Democrată Congo). :)

    Scuze, nu m-am putut abţine. Defect profesional.

  2. April permalink
    16 Dec 2006 3:09 am

    ok, ok….
    daca tot trecusi pe-aici, fii amabil si explica unui muritor de rind how can I ‘spank you’, adica sa comentez ceva la tine-n blog… eu am incercat in mai multe rinduri, si n-am reusit.
    si….. as avea ce ;) iar abtinerea, se stie, e daunatoare ;))

  3. 16 Dec 2006 3:34 am

    Well… You click on “Spank me” and you spank me real hard :)

    Seriously though, comentezi ca anonymous, dar am să te rog să te semnezi (April sau April Sea) la sfârşitul comentariului dacă vrei, ca să ştiu de la cine e.

    Din păcate, la LiveJournal nu există posibilitatea de a te semna cu link la blogul tău, if that what you were trying and failing to do :P

  4. Mesmer permalink
    16 Dec 2006 8:04 am

    Hmmm, faina insemnare.

    Sa incep cu ce e mai nasol: Stingo un stink! Nu conteaza ca a scris numele unei tari intr-un fel in care tie nu-ti gadila urechile – si dac’ar fi s-o spunem pe aia dreapta : poate te mai uiti prin regulile de transliterare din araba numele tarii aleia arabe de pe la golf contine ‘qaf’ si nu ‘kaf’ deci cum crezi matalutza ca se translitereaza corect? si 2: configuratia hartii politico-administrative nu impede asupra istoriei si nici a asipratiilor unui popor. Daca acum Kurdistanul nu e pe harta distinct de Turcia, Iran, Azerbaidjan si Iraq e prb atat a lor cat si a minciunii UK & Rusia – deci don’t bullshit us, baby!

    Si acum sa revenim la substanta.

    Bine ca a scris Aprilutza despre aceste lucruri ca mie nu mi-a venit ideea.

    I. e un tip haios. Umblat cat alti 10 si cu minte limpede. Doamna mama lui face niste ducliuri din cocos si sirop de trandafiri de innebunesti.

    Vad cu fiecare zi care trece ca, in mod firesc, oamenii astia se leaga din ce in ce mai mult de Romania. Doamna S., tot din Iraq, e stelista de plange cand pierde Steaua; la fel si M din Zair.

    Si cand te gandesti ca altii vor sa plece din tara! Ideea e ca arabu isi iubeste pamantul de supt picioare ca pe Dumnezeu; si si l-ar apara cu pretul vietii.

    Sunt si refugiati sau migranti, in general, care privesc Romania ca pe un loc de trecere spre ceva mai bun. What could it be wrong with that? Pursuit of happiness is – I think – a fundamental right.

    Se zice, nu fara ceva substanta, ca cele trei motive (purposes as opposed to reasons) ale migratiei sunt: fun, fame & fortune. Au facut-o si fenicienii si grecii si olandezii si portugezii si englezii – nu vad de ce n-ar face-o si iraqienii ori nigerienii.

    Furthermore – it may be my bkg but… – I can’t stand this 1984 monochromatic idiosincrasy de a avea o singura religie, sa mancam toti la fast food.

  5. 16 Dec 2006 8:24 am

    Nu e vorba să-mi gâdile mie urechile. I don’t care. Ideea era că fata (?) nu a scris corect româneşte. Cât priveşte Kurdistan, nu e recunoscut ca stat de către ONU, baby.

  6. Mesmer permalink
    18 Dec 2006 9:14 am

    . . . . in treacat . . .

    Stingo, premiza de la care pleci este ca decizia politica si configuratia prezenta a unei situatii, din punct de vedere juridic, filosofic ori altul, determina – atentie! – determina realitatea.

    ‘Realitatea’ este ca lucrurile stau tocmai de dos: realitatea psihologica si sociala a unor indivizi – irrespective la ce cred io sau tu despre -, daca este suficient de puternica, stabila si catusi de cat promovata ajunge sa fie recunoscuta in cadrul juridic (politic si administrativ, thence) de referinta.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: