Skip to content

zeul de carton

20 Jul 2006
In cele ce urmeaza, prieteni, va voi spune povestea unui baiet de la tara.
 
A fost o data ca niciodata un baiet de la tara. Destept, nu-i vorba. Dar avea o mare problema: avea pamint pe buletin (vorba unui prieten), si era constient de asta. Undeva, acolo, in strafundurile lui, desi stia ca vesnicia s-a nascut la sat, simtea ca satul nu ar fi putut niciodata cuprinde intregul lui geniu si ar fi dat vesnicia asta pe orice bilet de tramvai dintr-un oras.
Dar sa nu anticipam.
Isi propune sa iasa din cercul strimt al satului natal. Asa ca iata-l pe baietul nostru intr-un oras mare, la scoala. Oh, ce frumusete de oras. Ce de intimplari, de oameni din toate locurile. Cate povesti despre acei oameni.
Valtoarea orasului vine navalnic peste el si insuficient calit cade prada tentatiilor. Invata lucruri interesante, lucruri de care satul e inca strain. Invata cum poti trada, cum poti minti, cum poti sa strici prietenii. Oh, da, ca sa ai ce strica inseamna ca la un moment dat a fost o prietenie. Satul lui nu-l invatase sa pretuiasca asta. El invatase cindva o lectie (poate singura), si acum o aplica: daca nu-l faci tu, te face el pe tine. Nu credea ca se poate si altfel, nu-i spusese nimeni. Invata sa vinda, si-ncepe prin a vinde cuvinte. Apoi prieteni. Use them and lose them.
Schimba orasul. Oare de ce o fi fost nevoie sa schimbe orasul? Poate pentru ca nu-i mai ajungea? Poate pentru ca deja se-nvatase lumea cu metehnele lui? Poate pentru ca ramasese cam singur? Ajunge, mai sa vezi, in capitala. In fond, este un oras ca oricare altul, doar ca este mult mai mare. Unde-i lume multa e si prostie multa, si de asta te poti folosi oricind. Omul cu pamint pe buletin si-a vazut visul cu ochii. Aici nu-l cunoaste (aproape) nimeni, iar cei care-l cunosteau l-au primit cu bratele deschise. Teren nou, necunoscut, virgin, plin de tentatii; animalul de prada din el este excitat. Incepe sa cunoasca oameni, vorbeste cu ei, iese cu ei in oras.
De dragul povestii, ne-ar placea sa putem spune ca si-a constientizat defectele si ca a incercat sa se schimbe. Nu putem spune asta. Din latura sa culta, din lecturile si pregatirea universitara nu ramine decit o spoiala care curind se va coji pe la colturi. Aplica si aici aceleasi reguli – prea obositor sa le schimbi, doar isi dovedisera valabilitatea. Incepe sa viseze la aerul tare al inaltimilor. Trece pe linga, simte puterea, o vrea. Ii freamata fiinta in fata marii lumi a fandositilor. Mmmm. Ce interesant. Tare s-ar mai scalda si el acolo. Mai ales ca exista cuvinte noi pentru a-i descrie, si deh, la asta se pricepe. Scrie cuvinte pe hirtie, si se simte mare scriitor. Nu-i mai ajunge incintarea, automultumirea (sustinuta mult timp cu bani d-acasa, doar nu e de demnitatea lui sa aiba un job), preaplinul de sine, exhibitionismul, histrionismul.
Pupincurism? Nimic mai placut. Impartit jigniri in dreapta si-n stinga? Oricind, cu mare placere, si finete indelung exersata. Deh, desteptaciunea il ajuta, cei jigniti nici nu simt din prima. Gagici? Desigur. Prietenele cuiva? Ei si? Doar n-are scrupule. Tipe de primprejur? Nimic mai placut decit sa te uiti intr-un decolteu generos si sa flexezi muschiul mintii, pentru ca nu poti flexa alti muschi. Acum vinde imagini, inclusiv cea proprie. Si prieteni, fireste, doar la asta se pricepe cel mai bine. Flegmatic, ambetat de valoarea pe care numai el si-o vede si de cuvintele (foarte adesea porcoase)  pe care le spune si le scrie, pina la urma este un om tare trist. Un om care nu-si gaseste locul decit la un colt de masa. Si in nici o amintire. Nici macar in cele dureroase.
 
Atit timp cit va fi printre noi, povestea noastra va avea o continuare.
Advertisements
43 Comments leave one →
  1. 20 Jul 2006 2:40 am

    un singur cuvant: MUŞCĂTOR

  2. 20 Jul 2006 2:45 am

    cine muşcă?

  3. 20 Jul 2006 2:50 am

    hmm.. cred ca multi dintre cei care intra aici identifica personajul. fiecare pe altcineva:D

  4. 20 Jul 2006 2:52 am

    fiecare pe altcineva, tocmai asta e. :)
    >:D

  5. 20 Jul 2006 2:55 am

    Da.., o clipa m-am speriat ca ar putea fi vorba despre mine. Sau nu despre mine.

  6. 20 Jul 2006 2:56 am

    e o povesteeeeeeeeeeee

  7. 20 Jul 2006 2:59 am

    cine trece pe aici se identifica oleaca apoi ii trece speriatul si, multumit ca nu despre el era vorba, varsa niste stelutse.

  8. 20 Jul 2006 3:00 am

    ce de stelute… multumesc ;)

  9. 20 Jul 2006 3:01 am

    dar de ce v-ati speria, de o poveste?!?!?!

  10. 20 Jul 2006 3:13 am

    o poveste bine spusă….

  11. 20 Jul 2006 3:29 am

    demnă de scris cu acul pe colţul dinlăuntru al ochiului…

  12. 20 Jul 2006 3:43 am

    brrr… dunyazadule, mi-a scirtiit ochiul, doamne, ce imagine mi-ai dat…

  13. 20 Jul 2006 3:51 am

    … ca sa stiti ca am fost si eu pe aici.

  14. 20 Jul 2006 4:07 am

    good to know.
    multumesc cititorilor.

  15. 20 Jul 2006 4:07 am

    am mai auzit eu expresia asta cu scrisul cu acul in coltul dinlauntru al ochiului…

  16. 20 Jul 2006 4:07 am

    deci pamantu alal este arabail, da? si in plus este lasat mostenire. cat despre buletin e doar un pretext, i l-am facut ca sa il pacalesc sa aib sa aiwa grija de pamant

  17. 20 Jul 2006 5:10 am

    dap… misto… text fain, cu morala multipla… cetit / placut mult. na cu stele…
    adevaru e ca citind textul tau, mi-a rasunat in minte ceva din armonia lui knut hamsun… nu-i asa ca nu ma insel?

  18. 20 Jul 2006 5:11 am

    Au voie sa comenteze si astia carora nu le place povestea ?

  19. 20 Jul 2006 6:08 am

    mie nu-mi place. the story is overrated. va alintati si va prostiti. in fine, noi sa fim sanatosi.

  20. 20 Jul 2006 7:25 am

    cred ca stiu cine ar putea fi, dar nu-mi dau cu parerea ca poate o dau in bara si nu-i frumos :)
    dar trist, oricum…

  21. 20 Jul 2006 9:04 am

    @ Abjectu: Multumim domniei tale de lectura, domnu’ Abjectu’. :) Si pentru stelute, se-ntelege. Si pentru apropierea de nordici.
    @ A: Mai vorbim noi.
    @ fara blog: Are voie sa comenteze toata lumea. Au crezi ca m-ar durea ca nu esti de parerea mea?!
    @ Optzecea, draga de ea… Hugssssss.

  22. 21 Jul 2006 6:14 am

    E frumos scris. si poate fi adevarat sau nu…e doar o chestiune de perceptie. Vazuta din unghiul potrivit, as putea fi chiar eu.

    Gul – y – anar

  23. 21 Jul 2006 6:25 am

    n-ai idee citi s-au regasit printre rindurile astea.
    si tocmai asta e: fiind poveste, e inspirata de mai multi oameni, si are din fiecare.
    e ca un puzzle.

  24. 21 Jul 2006 6:27 am

    multumesc pentru stelute!!

  25. 21 Jul 2006 8:08 am

    e “specia” “inventata” de comunism si in care ne regasim mai mult sau mai putin fiecare dintre noi…poate sa scape doar copii nostrii daca ii crestem noi altfel…

  26. 21 Jul 2006 8:32 am

    Multi vad … putini cunosc!

  27. 21 Jul 2006 9:21 am

    da, poate sa scape, mi-e greu sa-mi imaginez o mama cu mai mult de 50 de copii

  28. 21 Jul 2006 9:23 am

    ?!

  29. 21 Jul 2006 9:45 am

    :))
    cred că era în sensul: poate au şanse să scape numai…

  30. Rabbit permalink
    21 Jul 2006 10:24 am

    Eu mă gândesc câţi au aceeaşi mentalitate şi aceleaşi valori, dar se abţin de la a se comporta astfel din diverse motive, şi se chinuiesc toată viaţa să nu-şi dea arama pe faţă.

  31. 21 Jul 2006 10:34 am

    se chinuiesc toata viata sa nu-si dea arama pe fata? pai inseamna ca sunt constienti ca……. deja e o bila alba.

  32. Rabbit permalink
    21 Jul 2006 11:22 am

    Da, au o bilă albă, dar sunt precum leii ţinuţi în apartament: niciodată nu poţi fi sigur că nu vor sări la tine la cea mai mică trezire a “instinctului”.

  33. 22 Jul 2006 1:21 am

    fiecare poveste are o tafna de adevar intransa. si tafna asta a sarit, intradevera, din careva, drept in povestea asta care nu e poveste. nu e sf. dar e dragut.

  34. 22 Jul 2006 1:37 am

    April, sa nu confundam. Stiu prea bine de cine e inspirata, exact. Chestia pe care am vrut sa o subliniez este ca urmatoarea: este o chestiune de de perceptie, mai mult sau mai putin superficiala. Lipseste din pacate insight-ul psihologic profund si intelegerea, unul dintre atributele care ne fac oameni. Altminteri, bine scris, pluteste corect la suprafata.

  35. 22 Jul 2006 4:02 am

    nu zau, mai Alter_Ego. stii chestii pe care numai eu le stiu? cunosti toate personajele care m-au inspirat pe mine?
    sau doar te afli in treaba pe-aici, si crezi ca ma cunosti pe mine?!?! iti compari perceptiile cu ale mele?

    eheii.. mai e mult pina departe, dragutsa!!

  36. 22 Jul 2006 9:41 am

    Dura e uneori realitatea… Pe undeva poate personajul respectiv chiar are si oaresce circumstante atenuante rezidand in influenta mediului social… Unde actioneaza vorba ta… e o sansa cand isi da seama. Fondul bun al lui Rousseau nu e demn de lepadat.

  37. 23 Jul 2006 5:18 am

    Draga “ilustra lipsa de la posibilitatea de explicatii live”, intr-adevar mai e mult pana departe…mai ales cand drumul meu este cu totul altul decat al tau…peste ani si ani sper ca voi avea in continuare taria de a nu folosi marturisirile prietenilor pentru o atat de efemera glorie literara si “minisociala”….in ce priveste perceptiile tale, s-a demonstrat ( din pacate pentru mine care iti citeam blogul de multa vreme), s-a demonstrat ca nu exista si sunt doar superficiale spume culese de pe ciorba fellow bloggerilor. O discutie “erweitert” pe tema asta sunt dispusa sa o port fata in fata. acum in clipa asta, maine poate nu.
    Si ca o remarca necesara pentru persoanele nu atat de atente, nu simt ca as avea nici o legatura cu povestea in cauza, nici cu persoanele implicate, e o simpla reactie la raspunsul tau.
    Sa auzim de bine

  38. 23 Jul 2006 5:47 am

    lipsa de la explicatii live? cine-ar avea sa-mi dea mie explicatii? ca eu nu stiu sa fie nevoie sa ma justific in fata cuiva.
    a bon entendeur, salut.

    si sa stii ca de n-as fi avut nasul in batista si febra, cu placere as fi baut o bere linga tine ieri. dar atit. ramine pe data viitoare. pina una alta, acum in clipa asta ia o pauza. miine poate citesti textul cu alti ochi.

  39. 23 Jul 2006 7:52 am

    Am lasat sa curga apa in cada. Am citit cite ceva pe weblog.ro Am ajuns pe pagina ta. Amintindu-mi de episodul lipa -lipa pleosc pleosc am plecat sa inchid apa. Cind m-am intors am vazut pentru prima oara soarele asta din capul paginii. De la doi metri distanta.
    Pin-acum fusese iaca doar un header ca multe altele.

  40. 23 Jul 2006 8:04 am

    hugssssssssssssssssss……….
    iaca, un pic de perspectiva pune totul in alta lumina. ;)

  41. 24 Jul 2006 9:26 am

    Nu imi palce sa ma harai…nici macar virtual…sunt obosita :(

  42. 24 Jul 2006 11:00 am

    take a brake. hand brake. ;)

  43. 25 Jul 2006 6:00 am

    Stelute . Pentru personajul … real, de altfel .

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: