Skip to content

Tight ropes and high hopes

13 Mar 2006
In viata trebuie sa te bucuri de ceea ce capeti. Sa te bucuri atunci cind e, sa te bucuri de ceea ce ai, de ceea ce traiesti, si apoi sa lasi lucrurile sa treaca.
 
Mergeam vara cu parintii la mare, si plingeam de-mi rupeam sufletul ca plec. Scriam pe nisipul ud ‘la revedere’ si mi se parea ca ma rup de locul ala de parca acolo mi-ar fi fost casa. Asta pe cind aveam 10 – 12 ani.
Apoi m-am atasat de Cheia. Am mai povestit despre asta. Doua saptamini de rai, sh-apoi, cind trebuia sa plecam de linga brazii din curtea minastirii, de la cules de zmeura si ciuperci, cind lasam in urma peticul de muschi din Poiana Tacerii, si fineata parfumata si lumina filtrata prin frunzele de fag, mi se parea ca un an inseamna aproape o vesnicie. Nu mai spun ca nu puteam suferi aerul imbicsit al Bucurestiului, si ca o saptamina zaceam ca bolnava si nu puteam respira.
Apoi a venit rindul taberei Atlantykron. 1993 – imi aduc si acum aminte primele zile, in care incercam sa retin numele prietenilor de pe-acolo, dintr-o data multi, si de prin toata
tara
. Eram in tabara de 3 zile si mai aveam inca 7, si plingeam ca o sa plec. Si-n 1994, grupusculul Furnica si grupul Ponci. Serile in jurul focului, ziua pe plaja, gustul libertatii de care n-avusesem parte pina atunci.
 
Sa caut acum sa refac bucuria de atunci, ar fi o mare prostie. Lucrurile astea trec. Si sunt trecute. Intimplarile, oamenii, locurile, bucuriile, sunt altele si TREBUIE sa fie altele. Ma bucur ca le-am avut, ca am fost acolo, dar nu mai caut sa simt inca o data ceea ce simteam acum 10 ani cind spuneam Atlantykron. Acum 10 ani incepea AMR-ul de la ziua mea, de la sfirsitul lui ianuarie ne faceam primele liste cu ce luam la noi – eu paharele, tu cutitul, eu dosarele lu’ Sorin si copaku Mishu, tu cirpa de plaja – si deja simteam ca nu mai e mult.
A fost. Si a fost frumos. Acum nu mai e in nici un fel. Deja isi pierduse din farmec in ultimii ani in care-am fost acolo.
Pe masura ce crestem – inevitabil, crestem! – ne schimbam optica si nevoile si placerile si gusturile si vacantele. Sigur ca bucuria statului la gura focului intre prieteni o sa fie aceeasi si peste 40 de ani, dar nu caut sa ma-ntorc pe acelasi mal, intre aceiasi prieteni. Am avut bucuria asta citiva ani la rind, si chiar ma simt foarte multumita si implinita interior.
Locurile astea sunt frumoase, dar nu pentru totdeauna. Asa cum nu ma mai satisface o carte de povesti, sau o lectura facila, tot asa nu mai bucura ceea ce ma bucura in my early 20s. Aia a fost pentru atunci. A fost O DATA.
 
Am fost in

India.

Da, de doua ori, prima data 8 zile, apoi 20. M-am bucurat de oamenii de-acolo, de strazi, de minunatiile vazute, de lumina si mirosul de santal de la orice colt din Connaught Place, New Delhi, dar gata. A fost. Atunci, in 2001, nu-mi puteam imagina ca nu o sa ma reintorc curind. Si totusi, au trecut 5 ani de-atunci, si nu m-am reintors. Si am supravietuit acestei lipse, si

India

mea, intre timp, s-a dovedit a nu fi vitala. Cu toate ca n-as fi crezut-o, si nu m-as fi crezut in stare sa nu ma reintorc pe pamintul ala rosu. Imi aduc aminte de Chandigarh, de Bombay, de drumul cu avionul peste India, de ziua mea, serbata cu pepeni, rodii si flori de care n-am habar, de drumul cu van-ul pe Grand Truck Road, spre nord, de cimpiile de mustar inflorit, de TajMahal, de orasul-parc Bangalore, de atingerea trunchiului de bananier de la ayurgram, de ora 6 dimineata desculta in roua, de zgomotul nuntii care-a trecut pe sub geamul meu, la hotel, dar gata. Le bifez la amintiri si le voi tine minte cit voi avea neuroni pentru asta.

Si Parisul. Cit e de dureros sa te desparti de cineva drag intr-un oras inflorit. Si am facut-o si p-asta. Pasii nostri topind mitsishori de salcie. Dar a fost o etapa a vietii mele, care s-a terminat, si nu o vreau inapoi.
La fel, drumurile pina la mare, de exemplu. Am bifat marea cam in fiecare luna a anului, cu vreo doua exceptii. Enough is enough. Stiu cum arata marea. Stiu cum arata drumul pina la mare. Mi-e pofta de zacut la soare si zburdat in valuri si stat fara griji si fara ceas. Dar de fapt, imi e dor de sentimentul de vacanta. Asta se poate re-creea oriunde.
 
Si prietenii sunt for a while, not for a lifetime. Sunt prietenii facute in copilarie, cind nevoile sunt la un anume nivel, si sunt satisfacute multumitor, de cineva cu care vorbesti despre muzica, schimbi afise, copiezi la teze si iesi in oras la inghetata. Asta e nivelul, asta ai, si esti multumit. Cind mai cresti, capeti prietenii din facultate, cu care vorbesti despre muzica, mergi la concerte, copiezi la examene si iesi in oras la o bere. Nici ei nu sunt forever. Cind te angajezi, apar prietenii cu care vorbesti despre muzica, schimbi DVDuri, te ajuti la deadline-uri si iesi in uichenduri la team-building. Adevarat e, numarul lor scade, se imputineaza invers proportional cu ridurile sau cu beer-belly. Ajungi incet incet sa descoperi ca ai linga tine holograme. Ca si amintirile din copilarile, la fel de vii, dar la fel de bine puse-n sertarasul memoriei afective.
 
Hollow-grame. Ii auzi vorbind si te gindesti la ale tale. Le-ai recunoaste vocea oricind. Te bucuri de prezenta lor, pentru ca asta te leaga de niste amintiri. Dar nu mai aveti nimic in comun. Nu mai rezonezi in fata bucuriilor lor. Nici ei nu-ti mai spun chiar tot, asa cum obisnuiati. Afli chestii care te uimesc, si le inghiti, si tu le ai pe-ale tale pe care nu le-ai impartasit cu ei, fiecare are cite un drum in viata. Si pe drumul ala se merge singur.
 
Amintirile mele sunt prea pretioase ca sa fie devalorizate. Marea de aprilie este cea din 1994. Atlantykron este cel din 1993 – 1995, si selectiv din restul.

India

a fost.

 
I need a new playground. Show must go on.
Advertisements
17 Comments leave one →
  1. 13 Mar 2006 1:03 am

    exact asta fac.
    ma deplasez inainte. de mult timp. din cind in cind vorbesc despre asta.

  2. 13 Mar 2006 1:17 am

    @april: dap. :)

  3. 13 Mar 2006 3:32 am

    aprilia, ma minunez cum de nu-mi vin mie cuvintele astea deastepte. Pe scurt: mortu de la groapa nu se mai intoarce! Paseismul personal e cred, o forma de necrofilie a amintirilor.

  4. 13 Mar 2006 5:07 am

    nici chiar asa, Metre… amintirile sunt frumoase, merita pastrate, sterse de praf, puse in cutiute, etichetate, si apoi inchise bine si folosite numai in caz de urgenta, si asta cu dispensa.
    caci sunt prea pretioase ca sa incercam sa le terfelim cu erzaturi de sentimente si valori.
    aia am vrut a zice.

    pina una alta, se impune sa ‘get a life’ si … :) noi amintiri, nu-i asa….. :)

  5. 13 Mar 2006 5:42 am

    aferim! Adevar grait-ai!

  6. 13 Mar 2006 6:30 am

    Si, totusi, unele lucruri nu se schimba. Chiar daca traiesc la prezentul trecut…

  7. 13 Mar 2006 6:30 am

    Si, totusi, unele lucruri nu se schimba. Chiar daca traiesc la prezentul trecut…

  8. 13 Mar 2006 7:51 am

    Sunt zapacit.

  9. 13 Mar 2006 9:02 am

    da.

  10. 13 Mar 2006 12:52 pm

    Hollow-grame – micheteau. :)
    a creşte. a te deplasa înainte.

  11. 13 Mar 2006 12:57 pm

    nu v-am spus eu ca 13 e cu noroc ?!

  12. 14 Mar 2006 5:51 am

    moaaaaaaama… SI mai multe stelutse?!
    multumesc mult …..

  13. 14 Mar 2006 10:16 am

    multumesc celui / celei / celor care mi-a(u) dat stelute pe insemnarea asta….

  14. 15 Mar 2006 1:23 am

    si insemanrea asta citita acum mi-a tras o palma morala……..adevar graiesti, dreptate ai, greu insa sa te tii de astfel de lozinci uneori……..

    spun soptit, sa nu auda nimeni: multumesc pt insemanrea asta…..

  15. 15 Mar 2006 3:59 am

    tot in soapta: cu placere.
    sper sa nu fie doar lozinci. cel putin pentru mine, nu-s.

  16. 15 Mar 2006 4:35 am

    :(

  17. 15 Mar 2006 12:10 pm

    ……… spiciles …..

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: