Skip to content

Poveste

14 Feb 2006
Ea …
Ea era frumoasa dar cam saraca.
Tatal ei era de neam sirb, mindru, brunet, inalt, foarte chipes. In tinerete fusese ales in garda de onoare a Reginei, unde trebuiau sa fie baieti unul si unul. Acolo trebuia sa pazeasca o englezoaica ajunsa la 17 ani regina a Romaniei, o minunatie blonda si frumoasa cum el nu mai vazuse pe pamint. Spunea ca i se facea rau de cit o vedea cit era de frumoasa. Cind a iesit din serviciul militar si-a cautat nevasta frumoasa ca Regina… si a gasit, pe Dunare in jos, pe la Alexandria. Au trait impreuna multi ani, si au avut 7 fete.
Pe la 1920 si ceva taica-su a vindut o vie intinsa cit p-un deal, gindindu-se ca n-are nici un baiat sa-i lase in grija via, ci numai fete, si trebuie sa aiba bani pentru dote. In anul in care a vindut via, i-a facut nevasta si un baiat, ultimul nascut, si la distanta mare de trupa de fete. In fine, via a ramas vinduta, si banii au fost pusi in banca. Dar banca a dat faliment.
Asa ca sirbul cel mindru a trebuit sa faca ceva pentru familia lui, si s-a apucat de cojocarie.
 
Mindru fiind, si-a dat fetele la scoala, fara discriminare, si cit de ‘departe’ voiau ele. Cit le ducea capul. Una din ele s-a facut profesoara de gramatica, si apoi autoare de carti de gramatica, Stefania, casatorita Popescu. Restul s-au oprit doar la pensionul francez de fete de la Bucuresti, invatind franceza, bucatarie, lucru de mina de lux. Acasa parintii d-abia aveau cu ce-si duce zilele, dar fetele se educau la Bucuresti.
 
El …
El era primul nascut, si bogat.
Tatal lui era roman d-ala neaos, fara ocolisuri, un Moromete, de fel din Suhaia, Teleorman. Facuse bani prin toate modurile, si furind salbe de la o tiganca cu care se iubise si pe care o lasase, si inchiriind unelte pentru lucrat pamintul contra 3/4 din recolta, si tragind garduri peste terenuri care nu-i apartineau, etc. N-avea scrupule si nu ii placea sa-i creasca iarba in gradina, pentru ca iarba e saracie… acolo, in gradina, pamintul trebuie sa fie batatorit de pasii taranilor si de carutsele care incarca si descarca. A tinut doua neveste pentru ca putea, sa-ndrazneasca cineva sa-i spuna ca nu e crestineste sau nu e bine. HA!
Primul nascut, intr-o astfel de familie, ar fi fost de-a dreptul unsul lui Dumnezeu. De-ar fi fost pe masura unui asa tata. Dar el nu era. Era cu totul alta fire. Si cind mama lui s-a imbolnavit, el ‘pierdea’ prea mult timp cu boala maica-sii, si prea putin timp stind in umbra tatalui. Si a mai facut o prostie: s-a indragostit de o fata de cojocar sarac.
 
Ei doi s-au intilnit la o hora, undeva prin Oltenia, departe de locurile natale. S-au vazut, au dansat, dar fiecare credea despre celalalt ca-i de-al locului. Habar n-aveau ca de fapt ii desparteau doar vreo 15 – 20 de km.
Si s-au mai vazut iarasi peste vreo 3 ani, in Alexandria, intr-o toamna inundata, cind se facuse pod din barci. Ea astepta la un capat al podului sa traverseze cei din partea cealalta. Si a venit el. Desi avea avea treaba in alta parte, nu l-a rabdat inima si s-a oprit acolo, s-o ajute pe fata pe care-o vazuse la hora cu mult timp in urma, s-o treaca podul miscator in partea cealalta. La capatul podului a cerut-o de nevasta.
Cind a ajuns acasa si i-a zis lu’ taica-su, ala a scos biciul si a dat. Nu de prea multe ori, pentru ca era multa lume in curte, si nu putea sa indure rusinea de a fi vazut. Dar cind s-a oprit, i-a scrishnit “te-am dezmostenit”, si asa a ramas.
 
Si l-a trimis la Bucuresti, la niste rude, ca sa-l scape de ‘tsaranca’. Dar ‘tsaranca’ era la scoala fix in Bucuresti. Asa ca s-au casatorit. Intr-o zi de 14 februarie, acum 69 de ani. Au trecut prin foarte multe impreuna, au fost mutati din casa in casa, au fost seri in care se culcau cu stomacul gol si zile in care din saracia lor mai ajutau si familii de evrei sau de basarabeni fugiti(*). Dupa 1948 el a fost dat afara de la servici pentru ca provenea dintr-o familie de chiaburi. Chiar si asa, dezmostenit. Au avut trei fete, si la nasterea fiecareia, batrinul a trimis prin ’emisari’ cite o moneda inutila, un Franz Iosif (parca.. nu sunt sigura, oricum o moneda de aur, interzisa de legea comunista). Au stat impreuna 57 de ani, si au trecut printr-o boala cumplita, care l-a tintuit pe el la pat pentru 20 de ani.
 
Ei au fost bunicii mei. Acum niciunul nu mai e. Dar s-au iubit toata viata si si-au purtat de grija asa de mult ca nu puteau nici sa manince unul fara altul, si prietenii din familie ziceau ca sunt ca pasarile alea care fac familie, si daca unul moare, celalalt isi baga unghia in git.
 
Bunica spunea de taica-su, ca, stabilindu-se in Alexandria, isi adusese si mama de pe unde era. Intre ei vorbeau sirbeste, dar bunica mai stia doar sa ingine niste cintece, fara traducere.
 
Pe tatal bunicului meu l-am vazut si eu. A trait 105 ani, si cind avea ‘numai’ vreo 93 a venit la noi acasa. Nici atunci nu se uita la bunica-mea, desi fusese nevasta lu’ fie-su, si ii facuse 3 fete, si-i fusese alaturi pentru vreo 40 de ani, la vremea aia.
 
(*) despre asta, cu alta ocazie.
Advertisements
13 Comments leave one →
  1. 14 Feb 2006 3:27 am

    De ce scrii asa de rar lucruri atat de frumoase ?

  2. 14 Feb 2006 3:37 am

    bai, haprilitzo, esti geniala, parol sa ma-ngropi. ma las de blogging

  3. 14 Feb 2006 3:39 am

    frumoasa “poveste”…
    si ce frumos sa-ti cunosti radacinile….

  4. 14 Feb 2006 3:40 am

    dupa originile tale ar trebui sa ai ochii albastri ..asa e?
    frumoasa poveste..si sint multe altele la fel de frumoase pe aici,prin unele bloguri..
    ma bucur ca intilnesc oameni frumosi la suflet!
    sa-mi traitzi!

  5. 14 Feb 2006 3:48 am

    :)
    (şi unul din înţelesurile acestui zîmbeţel o să-l afli într-o vreme, cînd pun cap la cap istoriile pe care le adun de jumătate de an)

  6. 14 Feb 2006 3:56 am

    April, mi-ai facut ziua mai buna cu povestea asta!
    Mackule, ce ne pregatesti dumneata acolo? E tot cu bunici? Imi plac astea cu bunici…

  7. 14 Feb 2006 3:58 am

    :)
    ia uite ce de comentarii.
    a….. pai…. o sa mai scriu……. *blush* multumesc!!

    Am un sac intreg de povesti d-astea.
    Bunica-mea avea credinta ca eu intr-o zi o sa scriu. Cu siguranta nu se gindea ca o sa scriu pe blog, dar e un bun exercitiu. Sau, in fine, un exercitiu.
    Da, am ochi albastri (sau aproximativ… ). Pe linie materna, de trei generatii.

  8. 14 Feb 2006 4:23 am

    e cu oameni de demult :)

  9. 14 Feb 2006 6:44 am

    cit despre ochishorii maricicai de aprilie…
    of! ah!
    depunem marturie ca-s bagatori in boale.

  10. 14 Feb 2006 7:01 am

    of. m-ai lovit cu asta cu culcatul cu stomacul gol. am trait si io chestii de astea dar ….

  11. 14 Feb 2006 7:26 am

    Rau imi pare ca nu mai am bunici…

  12. 15 Feb 2006 10:37 am

    Si tu ce ziceai de blogul meu…zi de al tau ;) Deci ochi albastrii de trei generatii pe linie materna. Te anunt ca sunt mindrul posesor al acelorasi ochi albastrii de 6-7 generatii, inclusvi unchi si matusi, veri, verisoare…tot ce vrei. Da asta se trage de la altceva…mai balcanic.

  13. 16 Feb 2006 10:52 am

    ce altceva mai balcanic decit aceeasi origine ,de peste dunare,draga fraport?
    lumineaza-ne!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: