natură moartă
2009 November 9
Cum veneam azi spre casă
pe-nserat, cu farurile aprinse,
pe Pache, în faţa magazinului de pompe funebre
- îmbrăcat pe diagonală cu dungi de gresie lată -
stăteau două doamne de vârsta a treia.
Se profilau pe geamul daurit,
- în contre jour, lumina portocalie părea prea tare -
două scame de viaţă.
Priveau înăuntru
strânse una-ntr-alta, de frig, de bătrâneţe,
analizau oferta de sicrie,
crucile,
preţurile,
reducerile,
transportul.
Comentau,
ţineau mâna streaşină la ochi şi
se lipeau de geam să vadă mai bine.
Apoi au plecat.
Noi doar ce ne-am tocmit trei ore cu vînzătoarea de servicii funerare care a dat năvală peste noi cu un laptop căruia, vai, nu-i funcţiona alimentarea, aşa încît s-a folosit de vechiul ei catalog cu poze de sicrie. Între 500 şi 8000 de euro, după gust şi posibilităţi.
Dacă vrem să împărţim ţuica noastră ne costă 1,75 euro pe pahar (serviciul de a ni se turna în pahare, plus paharul de plastic) Felia LOR de chec un euro. Nu că s-ar potrivi, dar oricum ei vor împarţi cafea şi ceai că aşa e tradiţia.
Groapa comună cu alţi doi oarecare puşi unii peste alţii, sau groapa noastră de familie în care să ne-aşezam cu timpul cîte trei unii peste alţii ?! Da e mai scumpă. Dar avem voie să îngrijim toată suprafaţa mormîntului, nu doar o treime (ca la cele comune) Plus că nu ştii niciodată cînd îi trebuie primăriei groapa şi te trezeşti că ţi-a mutat mortul în altă parte.
Invitaţiile format mic mare sau mijlociu? Cu sau fără poză? Şi fontul?
Este exclus să folosiţi tămîie în timpul serviciului divin pentru că după dumneavoastră mai urmează şi alte înmormîntări, şi oamenii aceia sînt de alt rit, şi se pot simţi ofensaţi de mirosul de tămîie , înţelegeţi.
Înmormîntarea e joi.
groaznic. Dumnezeu sa va-ntareasca.
Nu. A fost doar ridicol.
Groaznic a început să fie în momentul în care la spital au refuzat să-i închidă ochii pentru că “trebuie să aşteptăm pe cel responsabil de închiderea ochilor” – traducere aproximativă.
Şi a sporit în grozăvie în momentul următor, cînd vizitatorii au fost rugaţi să iasă din salon pentru a se putea discuta cu familia. Pe mine m-a îndrumat Dumnezeu să ies, că altfel ajungeam la puşcărie. Aşa, cu răposatul holbîndu-se spre tavan, doctoriţa le-a spus (celorlalţi membri ai familiei) că deşi a murit de cancer, şi deşi nu este înregistrat ca donator, ei ar dori totuşi să recolteze de la el pielea şi ochii, spre reutilizare, cu acordul familiei.
Dacă eram acolo săream s-o sugrum. Dar Dumnezeu e mare şi milostiv.
Ne va-ntări si pentru circul de mîine.
Ne vom duce mai devreme să negociem dezactivarea senzorilor de fum care declanşează stropitorile din tavan- că ăsta e (pe lîngă cel ideologic) motivul tehnic pentru care n-avem voie să folosim tămîie.