sfinţi

Când eram la închisoare – că am făcut mulţi ani – noi comunicam prin Morse. Băteam aşa, în pereţi. Şi într-o seară primesc mesaj de la celula cealaltă că să spovedesc pe cineva. Trăgea să moară, acolo se murea de pneumonie pe capete, nu aveam mâncare şi nici paturi. Niciodată nu am simţit mai bine ce e viaţa şi cât de valoroasă este o secundă, ca atunci când am fost la căpătâiul morţilor. Le-am răspuns că să îl pună aici, lângă geam, să stea cum ar veni cu faţa la zid, dar în dreptul meu. Şi l-am iertat de păcate. Omul a murit noaptea. Dar le-am spus celorlalţi că atunci când o să ies, o să mă spovedesc şi eu de păcatul ăsta, de a da sfânta taină prin pereţi. Că aşa ceva nu se face. Doar acolo se putea aşa ceva.

Nu există lucru mai scump pe lumea asta decât timpul care ne este dat pentru a trăi. O secundă e preţioasă. De asta îţi dai seama când mori.

Eu sunt fericit. [pauză] E preţios cuvântul, ştiu, dar nu am ce să fac, a dat peste mine şi eu aşa sunt.

Arhimandrit Arsenie Papacioc, Mânăstirea Sf. Maria, Techirghiol, interviu TV.