Rose Period

Nu c-aş fi eu Picasso, dar sunt şi eu în perioada roz. Nu orice fel de roz, ci ăsta din poză. M-am ţăcănit. Pentru cei care nu prea mă ştiţi, eu sunt fan turcoaz. Albastru, siniliu, verde, jad, indigo, bleu, kaki, teal – culori de apă, de mare – şi mai ales, peste toate, turcoaz adânc.
Ei bine, m-am ţăcănit. Am vreo trei tricouri cu nuanţe d-astea ca petalele macului de faţă, am ojă cu care-mi dau compulsiv de astă primăvară, am şi două cămăşi lately tot din nuanţă d-asta, începe să-mi placă roşul – dar un roşu rece, nu corai gălbejit sau prăpăditul de #ff0000, ceva mai vişiniu, mai picant, mai albastru.
Şi tocmai am descoperit posterul asta la Kenzo Flower Essentielle. E scris în stele.
(La cât de frig îmi e, o să ajung toată în culoarea asta).

Anul trecut făceam multe însemnări pe tema Indagra. A început, de ieri, dar n-a avut ce ministru să-i taie pamblica – nicidecum să-i fete văcuţele în poală şi să pună cocarde la concursuri de Miss Vaca – şi nici ce premier şi ambsadori să se plimbe printre standuri, să mai ronţăie o măslină românească. E gol pe aleile bătute de vânturi (in more ways than one) de la Romexpo. În pavilionul central e târgul de turism.
O să dau o fugă mâine şi dacă e ceva de văzut, o să vă zic. Probabil o să fie iarăşi păsăretul.